sâmbătă, 27 septembrie 2008

Putem noi suporta adevarul ?

"Din cand in cand oamenii se impiedica de adevar, dar cei mai multi se ridica de jos si se grabesc mai departe ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat". (Winston Churchill)

Noi pretindem adevarul  in practic orice domeniu al vietilor noastre. De exemplu, pretindem adevarul din partea: celor dragi, medicilor, agentilor bancari, tribunalelor, angajatorilor, liniilor aeriene. De asemenea, asteptam sa ni se spuna adevarul atunci cand luam o carte de referinta, cand citim un articol sau urmarim stirile.
Pe de alte parte, in ciuda pretentilor noastre ferme in ce priveste adevarul din aceste domenii, multi dintre noi afirmam ca nu suntem interesati de adevar atunci cand este vorba de moralitate.
De ce pretindem adevarul in toate domeniile cu exceptia moralitatii? De ce spunem "Lucrul acesta este adevarat pentru tine, dar nu si pentru mine" atunci cand vorbim despre moralitate, dar nu ne gandim niciodata la o astfel de absurditate atunci cand vorbim cu un agent de banca despre banii nostrii sau cu un doctor despre sanatatea noastra ?
Desi putini ar recunoaste lucrul asta, respingerea adevarului moral are adesea la baza motive care tin mai degraba de vointa decat de intelect. Pur si simplu nu vrem sa fim considerati responsabili in fata vreunui standard moral. Asa ca acceptam orbeste pretentiile de adevar ale intelectualilor ce promoveaza corectitudinea politica si care ne spun ca adevarul nu exista, ca totul este relativ, ca nu exista absoluturi, ca totul este o chestiune de opinie, ca nu trebuie sa judeci. Poate ca Augustin a avut dreptate cand a afirmat ca noi "iubim adevarul cand ne lumineaza, dar il uram cand ne condamna". Poate ca nu suntem in stare sa suportam adevarul.

luni, 22 septembrie 2008

Adevar sau toleranta?

Cultura noastra postmoderna a abuzat de ideea de adevar. Ea ne invata ca adevarul si moralitatea sunt relative ca nu exista adevar absolut, virtutea cea mai inalta fiind toleranta.
Oamenii care afirma ca spun adevarul sunt considerati retrograzi, dogmatici pe cand cei care recunosc toleranta mai presus de orice sunt progresisti eruditi. Ei sunt convinsi ca adevarul absolut  e un construct social definit de cei puternici pentru a ramane la putere,  adevarul este relativ. Dar pot oare doua lucruri contradictorii sa fie adevarate in acelasi timp ?
Pentru ei, toleranta nu presupune a-i trata respectuos si civilizat pe cei cu idei diferite. Ea inseamna a afirma validitatea ideilor afirmate de ei, ceea ce eu nu pot face fara sa renunt la propriile mele convingeri. De exemplu, daca spun ca homosexualitatea este ceva gresit, nu pot spune in acelasi timp ca un astfel de comportament nu este gresit, as incalca legea noncontradictiei, prin urmare nu putem spune ca adevarul e relativ fara a ne contrazice singuri.
Insa acesti negutatori ai tolerantei merg fericiti mai departe pe drumul lor ignorand contradictiile intriseci ale vederilor pe care le au. Pentru ei, pretentiile de adevar exclusiv sunt exagerate, dar nu isi dau seama cat de falsi sunt. De exemplu directorul unei universitati a tras la raspundere o profesoare conservatoare pentru ca a prezentat cursantilor ei niste texte literare care sugerau faptul ca homosexualitatea e ceva gresit. Directorul respectiv a exclamat: "Nu putem tolera intoleranta!"
Da, adevarul este o victima a culturii noastre populare iar notiunile de "toleranta" si "pluralism" sunt o consecinta directa a asaltului culturii asupra adevarului.

miercuri, 17 septembrie 2008

Exista adevar ?

Daca ii asculti pe multi dintre profesorii nostri universitari, iti vor spune ca nu exista adevar. Ceea ce ma uimeste este faptul ca parinti din intreaga lume platesc mii de euro pentru educatia copiilor ca acestia sa poata fi invatati <<"adevarul" ca nu exista adevar>>. Dar asta nu e totul, in fiecare zi ne lovim de tot felul de afirmatii autocontradictorii cum ar fi: "Nu exista adevar" (este lucrul acesta adevarat ?), "Toate adevarurile sunt relative" (este si acesta un adevar relativ?), "Nu exista absoluturi" (esti absolut sigur?) si "Este adevarat pentru tine, dar nu si pentru mine" (este aceasta afirmatie adevarata doar pentru tine, sau este ea adevarata pentru oricine?). Chiar daca "Adevarat pentru tine, dar nu si pentru mine" pare a fi dictonul zilelor noastre, in realitate lumea nu functioneaza asa. Incearca sa spui lucrul acesta functionarului de la banca sau politistului si vezi cat de departe poti sa ajungi! Evident, aceste dictoane moderne sunt false deoarece se contrazic singur.
C. S. Lewis a demonstrat cat este de absurd sa astepti adevar din partea unor oameni care sunt invatati ca adevarul nu exista: "Cu un infiorator simplism, extirpam organul si pretindem functia. Cream oameni fara piept si asteptam sa fie plini de virtute. Luam in deradere onoarea si ne miram cand gasim mincinosi printre noi".
Adevarul este insa acesta: ideile false despre adevar duc la idei false despre viata. In multe cazuri, aceste idei false asigura o justificare aparante pentru ceea ce este de fapt un comportament imoral. Caci daca poti ucide conceptul de adevar, atunci poti ucide conceptul de moralitate. Multi oameni din cultura noastra au incercat sa faca lucrul acesta si din nefericire, consecintele devastatoare ale eforturilor depuse de ei nu sunt valabile doar pentru ei - sunt valabile pentru noi toti.
Asadar adevarul exista. El nu poate fi negat. Cine neaga adevarul emite enuntul autocontradictoriu ca nu exista adevar. E ca si cum cineva iti bate la usa iar tu raspunzi "Nu e nimeni acasa".

Totalitarismul...

... nu e atat inchegarea unei teorii economice, biologice ori sociale, cat mai ales manifestarea unei atractii pentru moarte. Iar secretul celor ce nu se pot incadra in raul totalitar e simplu: ei iubesc viata, nu moartea. (Igor Safarevici)

luni, 15 septembrie 2008

Traieste clipa pentru eternitate

O zi una dupa alta - e deajuns. Nu te uita inapoi cu tristete, pentru ca trecutul nu mai e si nu privi cu ingrijorare spre viitor, pentru ca nu a venit inca. Traieste prezentul si fa-l atat de frumos incat sa merite sa iti aduci aminte de el. Straduieste-te sa traiesti o viata atat de plina, incat atunci cand moartea va veni ca un hot in noapte, sa nu mai aibe ce sa iti fure.

marți, 9 septembrie 2008

Large Hadron Collider

"Cel mai mare accelerator de particule construit vreodata - Large Hadron Collider (LHC) - va fi pus in functiune miercuri, la frontiera franco-elvetiana, intr-o incercare de a recrea conditiile care au existat in momentul imediat urmator Big-Bang-ului, in urma cu 13,7 miliarde de ani. Militanti pentru protectia mediului cer interzicerea experimentului, care ar putea genera, in opinia lor, o gaura neagra care va distruge Pamantul."

Aceasta stire circula de cateva zile pe agentiile de stiri si mai mult de atat televiziunile ii dedica spatii generoase. Din pacate aceste televiziuni sunt interesate mai mult de senzationalul stupid decat de informatia stiintifica asa ca lucrurile trebuie explicate putin. Trebuie stiut faptul ca gaurile negre nu au absolut nici o legatura cu experimentul LHC. Pt producerea unei gauri negre e nevoie de conditii extreme, o gravitatie atat de mare incat spatiul sa colapseze in interior. Gaurile negre sunt create de stele care isi pierd energia, moment in care forta gravitationala devine mai mare decat energia degajata in urma arderii hidrogenului. In acel moment are loc o contractie a atomilor care vor colapsa intr-o stare atat de densa incat nici lumina nu va avea o viteza de fuga suficient de mare incat sa scape de aceasta forta gravitationala. Acele coliziuni reproduse in experiment nu au absolut nici o legatura cu gaurile negre, iar energia degajata de catre accelerator este atat de mica in comparatie cu cea necesara producerii unei gauri negre incat e de-a dreptul hilar sa ne gandim ca putem crea pe Terra gauri negre in miniatura.

Evident se pot intampla alte lucruri, experimentul poate esua, s-ar putea sa nu gasim Bosonul Higgs denumit si "particula divina" care este unul din cele 4 scopuri ale experimentului si veriga lipsa din "Modelul standard" care rezuma cunostintele actuale ale fizicii particulelor. Eu personal cred ca aceasta cautare a "particulei divine", care sa nu uitam e doar o teorie, se aseamana foarte mult cu teoria flogistonului. Oamenii de stiinta nu intelegeau ce se intampla cu materia in urma combustiei sau a ruginirii metalului asa ca au inventat o substanta fara miros, culoare si masa numita flogiston care spuneau ei se elibereaza in urma combustiei. Teoria a circulat multi ani pana cand Lavoisier a demonstrat ca oxidarea sta la baza combustiei iar acel flogiston este doar o inchipuire.

In concluzie nu trebuie sa ne fie teama de acest experiment, lumea nu se va sfarsi odata cu el, in cel mai rau caz vom avea miercuri niste oameni de stiinta foarte foarte tristi.