Binele (sau Răul) aparent

Binele aparent este un anume lucru, care aparent privit, pare bun, dar care, mai tarziu, se dovedeste a fi rau, sau cand este vorba doar de un bine imediat care ajunge dupa o vreme preludiul sau germenele unui rau. In acest sens este cunoscuta legenda arabului Ali.
Ali - spune legenda - avea - singura lui avere - un cal. Intr-o zi, Ali se pomeneste ca i-a fugit calul in pustie. Tot tribul il compatimea.
- Vai, ce nenorocire pe bietul Ali!
La care Ali raspundea:
- Nu se stie!
Dupa cateva zile, calul s-a intors aducand dupa sine o intreaga herghelie de cai pur sange, salbatici. Dintr-o data, Ali s-a trezit bogat, la care tot satul a exclamat.
- Ce noroc pe Ali!
- Nu se stie! a raspuns Ali.
A doua zi, baiatul lui Ali a incercat sa imblanzeasca un cal. Acesta, salbatic cum era, l-a trantit la pamant si baiatul si-a rupt piciorul.
- Ce nenorocire pe bietul Ali, se induiosa satul.
- Nu se stie! raspundea Ali.
Pentru ca, la doua zile dupa aceea, sa izbucneasca un razboi la care au fost chemati toti tinerii, Binenteles, baiatul lui Ali a fost declarat inapt.
- Ce fericire pe Ali!
- Nu se stie!
Povestea aceasta nu are un sfarsit, ea poate continua la infinit, dar daca am amintit-o, n-am facut decat pentru a trage concluzia ca binele si raul nu sunt decat aparente; ele sunt notiuni imediate care maine - poimaine se pot schimba in opusul lor.
Nu putem sti realmente ce e bine si ce e rau, pentru ca cineva privind lucrurile dintr-un unghi le vede bune, in vreme ce altul, uitandu-se din alt unghi, vede aceleasi lucruri ca fiind rele.
De exemplu, exista o serie de bacterii care produc fermentarea laptelui transformandu-l in iaurt, noi le apreciem si le cultivam pentru ca ne sunt utile. Alte bacterii, in schimb, nu fac altceva decat sa macine plamanii omului sau sa se instaleze intr-o parte sau in alta a organismului, degradandu-l. Pe acestea le numim rele.
Ce facem noi de fapt in asemenea cazuri? Nu facem altceva decat sa ne postam in centrul Universului si sa facem din parerile noastre criterii de judecata. Tot ceea ce ne este util, e decretat bun; pe cand oricarui lucru care ne este daunator, ostil, noi ii acordam calificativul de rau. Dar cine ne da noua dreptul sa facem asemenea aprecieri? Noi avem doar dreptul sa spune: ne este folositor sau daunator. Cu toate acestea, despre tot ceea ce ne inconjoara, noi spunem ca este bun sau rau, incercand in felul acesta sa iesim in mod mai delicat si abil din incurcatura generata de problema raului.

Intelectualism moral

Conform acestei teorii, este suficient sa stii ceea ce este binele pentru a-l realiza si este suficient sa sti ce este raul pentru a nu-l face. Asadar, daca oamenii fac rau, aceasta se datoreaza ignorantei, pentru ca, de fapt, nu stim ce facem.
Binenteles ca nu trebuie sa confundam ceea ce crede si gandeste un individ cu declaratiile pe care le face in legatura cu gandurile si credintele sale, intrucat una este ceea ce spune cineva ca crede si gandeste si alta este ceea ce gandeste si crede cu adevarat.
Prin urmare, constantand prapastia care desparte credintele noastre de aplicarea lor in practica, ar trebui, poate sa tragem concluzia ca prapastia adevarata este aceea dintre ceea ce pretindem ca credem si ceea ce credem cu adevarat.
In sfarsit, oricum ar fi, fapt este ca ideile despre morala ne sunt de prea putin folos daca ele nu au urmari de ordin practic asupra actiunilor noastre. De aceea, este de inteles reactia lui Mark Twain atunci cand un industrias, facand caz de idealurile sale inalte, i-a marturisit ca avea ferma intentie de a face un pelerinaj in Tara Sfana si a se sui pe muntele Sinai pentru a citi cu voce tare cele zece porunci, Mark Twain i-a replicat "Dar de ce nu ramai mai degraba aici pentru a le pune in aplicare?"

Ganduri pentru un An Nou

Va doresc: alinare in zilele grele, zambete cand vine tristetea, curcubee care sa urmeze norii, rasete care sa iti sarute buzele, apusuri care sa iti incalzeaza inima, imbratisari cand sufletul e apasat, frumusete pentru ochi, prietenie care sa iti insenineze fiinta, credinta cand ai indoieli, curaj ca sa te cunosti pe tine insuti, rabdare ca sa accepti adevarul, dragoste ca sa iti implineasca viata.

10 motive pentru care nu esti bogat

Multi oameni presupun ca nu sunt bogati deoarece nu castiga suficienti bani. Daca as castiga mai mult, as putea economisi si investii mai bine, spun ei. Problema acestei teorii este ca acestia vor aduce acelasi argument si atunci cand vor castiga mai mult. A deveni milionar are mai putin de-a face cu cat castigi ci mai degraba cu modul in care iti cheltui banii in viata de zi cu zi.
Lista motivelor pentru care nu esti bogat nu se termina la 10, mai sunt si altele: iti pasa ce cred vecinii, nu ai rabdare, ai obiceiuri rele, nu ai scopuri, nu esti pregatit, incerci sa faci un ban rapid, ii lasi pe altii sa iti administreze banii, investesti in lucruri pe care nu le intelegi, ti-e teama de finante asa ca le ignori.

Iata inca 10 motive posibile pentru care nu esti bogat:

Iti pasa cum arata masina ta: Masina e un mijloc de transport care te duce dintr-un loc in altul insa majoritatea oamenilor nu o vad asa. In schimb, ei o considera ca fiind o reflectie a personalitatii lor si cheltuie bani la fiecare cativa ani ca sa ii impresioneze pe altii in loc sa conduca aceeasi masina care de altfel merge foarte bine iar banii sa ii investeasca.

Te simti indreptatit: Daca crezi ca meriti sa traiesti un anumit stil de viata, sa ai anumite lucruri si sa cheltui bani inainte sa castigi suficient ca sa traiesti astfel, atunci trebuie sa te imprumuti. Acea bucata de datorie te va impiedica sa faci avere.

Nu iti place diversitatea: E un motiv pentru care unul din cele mai vechi sfaturi financiare spune ca nu e bine sa iti ti toate ouale intr-un singur cos. Utilizand un portofoliu de investitii cat mai diversificat iti mareste sansele de a nu pierde totul intr-o singura clipa.

Ai inceput prea tarziu: Daca spui frecvent ca nu e timpul sa investesti, te vei trezi intr-o zi ca pensia bate la usa iar contul tau de economii este tot gol.

Nu faci ceea ce iti place: Daca slujba pe care o ai nu e chiar slujba ta de vis, tot trebuie sa te simti bine. Daca alegi o slujba care nu iti place doar pentru bani, sunt sanse mari ca banii pe care ii castigi sa ii cheltui pe activitati care sa te scape de stresul acumulat la slujba pe care o urasti.

Nu iti place sa inveti: Probabil presupui ca odata ce ai absolvit Facultatea nu mai trebuia sa studiezi nimic. Aceasta atitudine poate sa te duca la o prima slujba sau sa te tina in campul muncii, insa nu te va imbogatii niciodata. Dorinta de a invata pentru a progresa in cariera si finante e esentiala daca doresti ca la un moment dat sa ai bani suficienti.

Cumperi lucruri pe care nu le folosesti: Uita-te la tine in casa, in dulapuri, pivnita, pod si garaj si daca vezi ca ai lucruri pe care nu le-ai folosit in ultimul an, sunt sanse ca banii pe care i-ai dat pe acele lucuri sa fie bani aruncati pe fereastra, care altfel ti-ar fi putut creste venitul.

Nu intelegi valoarea: Cumperi lucruri din diverse motive dar nu iei seama la valoarea lor. Aceasta nu se limiteaza la cei care simt nevoia sa cumpere cele mai scumpe obiecte, ci se aplica si la cei care intotdeauna cumpara cele mai ieftine marfuri. Foarte rar acestea reflecta valoarea si doar atunci cand inveti sa cumperi conform cu valoarea adevarata a produsului, iti va mai raman bani sa investesti in viitor.

Casa ta e prea mare: Cand iti cumperi o casa care e prea mare pentru nevoile tale sau pentru bugetul tau, in final vei ajunge sa cheltui si mai multi bani pe dobanzi, taxe mai mari, intretinere mai costisitoare si multe lucruri pentru a o umple. Unii oameni vor spune ca valoarea casei va creste ceea ce o face o investitie buna, insa adevarul e ca daca nu esti dispus sa cobori standardele de viata, ceea ce majoritatea oamenilor nu fac, niciodata nu va deveni un bun de valorificat sau bani pe care sa ii folosesti si de care sa te bucuri.

Ratezi oportunitatile: Probabil ai auzit de cel putin odata in viata ca cineva cunoscut tie a dat lovitura iar in gandul tau ai spus “As fi putut face si eu aia”. Sunt o multime de oportunitati daca ai vointa si determinarea sa ti ochii deschisi.


(Dupa o analiza TheStreet.Com)

Scrisoare catre un ateu

In masura in care te cunosc, pot sa afirm ca tu, desi nu recunosti, crezi in Dumnezeu. Nu in Dumnezeul pictat pe icoane cu o mana ridicata sau in batranul care sta pe nor si arunca din cand in cand cu traznete. Dumnezeu este tot ceea ce nu poti, sau nu vrei, explica. Dumnezeu este in fiecare vina pe care nu o poti arunca catre semenii tai, Dumnezeu este identificat cu norocul, soarta si celelalte lucruri asupra carora nu ai nici un control. Dumnezeu este ghilotina cugetului tau, cutia in care iti incui gandurile lipsite de ratiune, ignoranta, personalitatea superficiala si deseori pretins inteleapta. De cate ori ai dat vina pe americanii prosti, perfizi si manati de interese, cu cati vecini ai facut misto de cei care intr-o lume gregara materialismului au avut curajul sa pretuiasca mai mult sufletul? De fapt, rasetul tau ascunde jalea unui suflet singur, asemenea unei strazi dintr-un oras fantoma. De cate ori ai criticat ceea ce nu iti explicai, fie din neputinta, fie din spirit de fronda, de cate probleme ai sperat sa treci, in loc sa te fortezi la o solutie? De atatea ori te-ai rugat la Dumnezeu.
Dumnezeu este darul pe care nu-l accepti din mandria spiritului tau flecar, si cum nu poti trai fara El, iti inventezi un altul, fie un scriitor, fie un prieten, fie un hobby, fie un colt pustiu al sufletului tau.

Intelectualism moral

Conform acestei teorii, este suficient sa stii ceea ce este binele pentru a-l realiza si este suficient sa sti ce este raul pentru a nu-l face. Asadar, daca oamenii fac rau, aceasta se datoreaza ignorantei, pentru ca, de fapt, nu stim ce facem.
Bineinteles ca nu trebuie sa confundam ceea ce crede si gandeste un individ cu declaratiile pe care le face in legatura cu gandurile si credintele sale, intrucat una este ceea ce spune cineva ca crede si gandeste si alta este ceea ce gandeste si crede cu adevarat. Cel care spune ca doreste binele aproapelui, dar prin faptele sale dovedeste contrariul, o face pentru ca nu doreste acest lucru cu adevarat.
Prin urmare, constatand prapastia care desparte credintele noastre de aplicarea lor in practica, ar trebui, poate sa tragem concluzia ca prapastia adevarata este aceea dintre ceea ce pretindem ca credem si ceea ce credem cu adevarat.
In sfarsit, oricum ar fi, fapt este ca ideile despre morala ne sunt de prea putin folos daca ele nu au urmari de ordin practic asupra actiunilor noastre. De aceea este de inteles reactia lui Mark Twain atunci cand un industrias, facand caz de idealurile sale inalte, i-a marturisit ca avea ferma intentie de a face un pelerinaj in Tara Sfanta si a se sui pe muntele Sinai pentru a citi cu voce tare cele zece porunci. Ascultand toate acestea, Mark Twain i-a replicat "Dar de ce nu ramaneti mai degraba aici pentru a le pune in aplicare?"

Existentialism

DEX
Existentialismul este o filozofie care nu e interesata atat de mult in explicarea universului, cat e de preocupata in explicarea existentei umane.

Studiind existenta sau modul de a fi al omului, s-a ajuns la o descoperire foarte importanta, si anume la aceea ca omul este confruntat in fiecare clipa cu situatii in care trebuie sa aleaga. Aceasta duce implicit la necesitatea unei decizii. Si existentialistii merg mai departe si spun ca orice decizie poate ori sa ne "faca", ori sa ne "strice", in functie de corectitudinea sau incorectitudinea deciziei respective. Si oare practic nu este asa?
Dupa ce ai ales sa comiti o josnicie, nu-i asa ca te simti mai mic? in tine s-a stirbit ceva: personalitatea ta este micsorata, este diminuata. Daca dimpotriva, ai rezistat tentatiei si ai luat o decizie buna, daca in loc de ceva ticalos, ai facut un lucru nobil, simti ca ai crescut, se adauga ceva la fiinta ta, esti mai mare decat inainte.
Deci ceea ce ne-au adus existentialistii secolului al XX-lea ca o explicare a fiintarii noastre in lume, este faptul permanentelor situatii in care trebuie sa alegem intre o posibilitate sau alta. Faptul ca deciziile noastre actioneaza asupra noastra, inseamna ca ele pot sa contribuie - si contribuie de altfel - fie la cresterea noastra, fie la micsorarea noastra; ele ori ajuta caracterului nostru, ori il strica.
Alegeti bine!

Ce inseamna Libertate ?

Libertate inseamna a-ti gasi locul pentru care ai fost creat. Locomotiva, de exemplu, a fost construita pentru a rula pe sine. Pune-o intr-o aratura si ea isi va pierde libertatea; cand a sarit de pe sine, ea si-a pierdut libertatea si si-a gasit distrugerea. Libertatea ei exista atata vreme cat este in mediul pentru care a fost construita.
Copacul care ajunge sa fie smuls de furtuna si zboara prin vazduh, nu si-a gasit libertatea cand a scapat de inclestarea radacinilor bine infipte in pamant, ci el si-a aflat moartea. Libertatea lui era tocmai faptul de a avea radacinile acolo, in pamant, radacini care il tineau incatusat.
Libertatea inseamna a-ti gasi locul pentru care ai fost creat, altfel esti doar un sclav care se indreapta spre moarte.

Stiinta, filozofie si religie

Exista trei domenii ale vietii intelectuale si spirituale pe care obisnuiesc sa le studiez: stiinta, filozofia si religia. Corespunzator acestora, exista trei moduri sau trei tipuri de cunoastere: cunoastere stiintifica, cunoastere filozofica si cunoastere religioasa. Altfel spus, sunt trei moduri de a ajunge la cunoastere, sau, mai clar, trei instrumente de conoastere: instrumentul stiintei, instrumentul filozofiei si instrumentul religiei. Sa le luam pe rand.
Instrumentele cunoasterii stiitifice sunt simturile. Stiinta masoara si cantareste, stiinta observa, studiaza si analizeaza; instrumentele ei sunt simturile si mijloacele de masurare. Stiinta descrie ceea ce vede si ceea ce masoara. Stiinta nu poate depasi aceste limite de cunoastere ca sa patrunda, de exemplu, in domeniul descrierii valorilor. Stiinta nu-ti poate spune ce e frumosul sau ce este binele ori alte componente ale lumii valorilor. Mai mult, ea nu poate spune de ce exista lumea, cum exista ea in sensul de a da o motivatie suprema, pentru ca ea, daca isi respecta limitele, doar va descrie ceea ce vede si ceea ce masoara.
Mai departe, filozofia este aceea care se ocupa cu valorile si scopurile; ea este aceea care cauta sa patrunda in natura lucrurilor si sa explice originea acestora. Instrumentul de cunoastere al filozofiei este ratiunea. Filozofia nu masoara si nu cantareste, ci ea pleaca de la datele stiintei si merge mai departe sa discute problemele valorilor, problema "de ce"-urilor, a aplicatiilor ultime si problema scopurilor ultime. Dar in toate acestea, singurul ei instrument este ratiunea.
Exista al treilea fel de cunoastere, cunoasterea religioasa, care si ea isi are instrumentul ei de lucru. Instrumentul cunoasterii religioase este credinta. Noi ne insusim aceasta cunoastere, deoarece prin simturi si ratiune nu o putem percepe. Cineva "din afara", pe care prin stiinta si prin filozofie nu-L putem ajunge, Cineva de dincolo de limitele de investigatie ale acestor doua moduri de cunoastere ia initiativa sa ne reveleze, sa ne descopere anumite cunostinte despre Sine, despre Univers, despre originea si destinul nostru. Asadar, cunoasterea religioasa, actiunea de intelegere a Fiintei supreme are ca instrument de lucru, credinta, care e absolut necesara pentru a autentifica ceea ce s-a comunicat prin revelatie.
Daca reusim sa patrundem notiunile acestea, am patruns bazele gandirii.

Cititul...

... dupa: Arthur Schopenhauer, Buddha, George Steiner, Matt Damon, Carl Sagan, Thomas Carlyle, Emil Cioran, Nicolae Manolescu, Lev Tolstoi, Rene Descartes, Marcel Proust, Mihai Eminescu


Contra
Oricâte cuvinte sfinte ai citi, oricâte cuvinte sfinte ai rosti, la ce sunt bune dacă nu acţionezi în acord cu ele? si oricum... cititul nu te face mai bun. Ştim că un om poate citi seara pe Goethe sau Rilke, că poate să cânte Bach şi Schubert, iar dimineaţa să meargă de serviciu la Auschwitz. Cititorule, daca te-as intreba despre arta, probabil mi-ai cita din cele mai bune carti scrise pe aceasta tema. Dar nu sti sa-mi spui cum miroase in Capela Sixtina pentru ca nu ai stat de fapt niciodata acolo sa te uiti la cupola ei minunata. Tu nu-mi poti spune nimic ce nu pot citi in vreo carte fiindca cea mai buna carte din lume e chiar lumea, iar cine nu calatoreste citeste doar prima pagina.
A citi înseamnă a gândi cu un cap străin în locul celui propriu, prin urmare citeste, asa nu trebuie sa-ti mai fortezi mintea sa scoti ceva original din ea.

Pro
La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca şi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută. Dar nu confunda lectura ziarelor cu cititul. Lectura ziarelor a făcut să crească numărul proştilor pentru ca Ziarele sunt nocive, te distrag de la lecturile serioase. Tipăresc ce n-ai nevoie să afli, tot felul de fapte rele, iar cel care citeşte gândeşte despre sine: "Iată ce bun sunt eu!" Lectura cărţilor de valoare este conversaţia cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute. Oricine, când citeşte, se citeşte pe sine însuşi. Opera scriitorului nu este decât un fel de instrument optic propus cititorului pentru a-i permite de a distinge ceea ce, fără asta, nu ar fi văzut niciodată. O scurtă privire într-o carte, şi auzi vocea unei alte persoane, poate cineva mort de 1000 de ani. Să citeşti înseamnă să călătoreşti în timp. Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imagini. Cea mai mare universitate este o colectie de carti. Ceea ce devenim depinde in mare masura de ce citim dupa ce toti profesorii au terminat cu noi, dar ca sa citeşti destule cărţi bune, trebuie să citeşti mai puţine cărţi proaste, căci viaţa este scurtă, timpul şi puterile - limitate.
Daca nu citesti, esti condamnat sa traiesti mereu mai prejos de propria-ti realitate, sa fi, din lipsa de cuvinte, mai prejos de tine insuti pentru ca nu gasesti cuvinte pentru ceea ce esti, potrivite cu ceea ce traiesti sau induri.

Mentalitate

Doar in Romania hotul neprins e negustor cinstit.

Experienta

Stiu ce e caldura pentru ca mi-a fost frig. Stiu ce e lumina pentru ca am stat in intuneric. Stiu ce e fericirea pentru ca am trait necazul.

Lumea e uimitoare si nimeni nu e fericit

Am 25 de ani, dar in decursul vietii mele am putut observa cateva schimbari incredibile. Cand eram mic aveam telefon cu disc, stiti din ala langa care trebuie sa stai, nu il puteai baga in buzunar inainte sa pleci de acasa. Ca sa suni, trebuia sa formezi numerele la disc si te enervai pe aceia care aveau numar cu multe cifre de 0 pentru ca trebuia sa invarti mai mult discul. Acum traim vremuri incredibile, folosim telefoane mobile si internet de mare viteza ale caror semnale urca pana in spatiu, dar ne vaitam ca niste copii atunci cand se mai intampla sa se deconecteze. Dar nu asta e cel mai trist, ci oamenii care dupa ce zboara cu avionul iti povestesc cum a fost, si de obicei suna a poveste horror, parca e Germania in 1944. Se plang ca au stau prea mult in aeroport (cateva ore), zborul a fost lung si incomod, scaunul nu s-a lasat prea mult in spate si nu au avut loc sa isi intinda picioarele, uitand ca au stat intr-un scaun in vazduh, zburand ca o pasare si luand parte la un fapt incredibil la care ei nu au contribuit cu nimic. Bucuresti - Paris, 3 ore cu avionul, un drum care in trecut se facea in cativa ani iar unii oameni chiar mureau pe drum. Acum mananci un sandwich, te uiti la un film si esti acolo.
Oameni buni, incetati sa va mai plangeti, lumea e uimitoare, bucurati-va.

Criza financiara

"Majoritatea oamenilor din zilele noastre sunt condusi de frica; frica de ce vor manca, frica de ce vor bea, frica de slujba lor, de viitorul lor, frica din cauza sanatatii lor. Le este teama sa economiseasca bani si teama sa ii cheltuie."

Aceste cuvinte au fost spuse de Jean Arthur in 1938. Vi se par cunoscute ?

Standarde morale

De ce avem in adancul fiintei noastre sentimentul ca trebuie sa ii ajutam pe oameni ? Care e justificarea acestul lucru ? De ce majoritatea oamenilor par a intui ca trebuie sa faca binele si sa evite raul ?
Eu cred ca noi intuim acest lucru, pentru ca in interiorul nostru a fost intiparita o lege morala. Unii mai numesc acest lucru "constiinta", altii o numesc "lege naturala", iar altii au numit-o "legea naturii".
Dar exista cu adevarat o lege morala ? Thomas Jefferson in Declaratia de independenta, a scris ca "Legea naturii" este "de la sine inteleasa". Nu este nevoie sa-ti folosesti ratiunea pentru a o descoperi, o cunosti pur si simplu. Toti stim, de exemplu, ca dragostea este superioara urii si ca curajul este mai bun decat lasitatea. J. Budziskewski a spus ca "Toti cunoastem anumite principii. Nu exista nicio tara in care crima sa fie virtute, si recunostinta viciu."
Aceasta nu inseamna ca toate problemele morale au raspunsuri usor de gasit dar inseamna ca exista principii fundamentale ale binelui si raului pe care toti oamenii le cunosc.
Fara un standard al moralitatii, viata este lipsita de sens si nu mai exista bine sau rau absolut. Totul devine doar o chestiune de opinie.

De ce este fals materialismul...

MATERIALÍSM (DEX)n. Concepţie filozofică care consideră materia, natura, existenţa în genere, ca fiind factor primordial, determinant, iar conştiinţa, spiritul, gândirea ca fiind factor secund, derivat.

In primul rand, exista un mesaj inerent in viata care nu poate fi explicat pe care materialista. De exemplu propozitia anterioara nu poate fi explicata prin legile neinteligente ale cernelii si hartiei.
In al doilea rand, gandurile si teoriile omului nu sunt doar materiale. Fara indoiala ca in procesul de gandire al omului sunt implicate si substantele chimice, dar ele nu pot explica toate gandurile omului. Cat cantareste dragostea ? Care este compozitia chimica a urii ? Aceste intrebari sunt absurde, deoarece gandurile, convingerile si emotiile nu au exclusiv o baza materiala.
In al treilea rand, daca viata nu ar fi nimic mai mult decat materie, atunci am putea sa luam toate materialele vietii - sunt aceleasi care se gasesc si in noroi - si sa facem din ele o fiinta vie. Dar nu putem. Este clar ca in viata exista ceva mai mult decat materie. Ce materialist este capabil sa explice de ce un trup este viu si un alt trup este mort ? Ambele trupuri contin aceleasi substante chimice. Atunci de ce un trup este viu in clipa aceasta si mort in urmatoarea ?
In final daca materialismul este adevarat, atunci ratiunea insasi este imposibila. Pentru ca daca procesele mentale nu sunt nimic altceva decat niste reactii chimice petrecute in creier, atunci nu exista niciun motiv ca sa credem ca ceva este adevarat, inclusiv teoria materialismului. Substantele chimice nu pot evalua daca o teorie este adevarata sau nu. Substantele chimice nu rationeaza, ele reactioneaza. Astfel ca intr-o lume guvernata exclusiv de forte chimice si fizice, ratiunea insasi este imposibila.
Materialistii cred ca materia moarta, lipsita de inteligenta a produs viata inteligenta. Aceasta e ca si cum ai crede ca Biblioteca Nationala a rezultat in urma unei explozii intr-o tipografie.

Dragostea adevarata

De multe ori, cele mai vehemente contradictii si cele mai grave confuzii se produc tocmai din cauza multitudinii de interpretari ale uneia si aceleiasi notiuni. De aceea este necesara, inainte de toate, definirea termenilor.
Astfel, in limba greaca, unul dintre termenii care definesc dragostea este Eros.
Eros se refera la dragostea carnala, dragostea fizica. Dragostea aceasta are ca trasatura o foame launtrica care se face saturata prin celalalt. Dragostea aceasta se naste dintr-un gol launtric, care se doreste umplut prin aceea ce are celalalt, adica subiectul eroticii. Dragostea aceasta nu stie decat sa ceara. In dragostea aceasta, astepti ca celalalt sa-ti dea, sa te implineasca, sa te satisfaca, sa te inalte. Este o dragoste teribil de egoista in insasi esenta ei; nu o intereseaza decat eul. Cand nu i se da elementul cerut, are senzatia de pustiu, de frustrare, de zadarnicie a vietii, de inutilitate a existentei. Pentru ca golul persista, viata nu mai merita sa fie traita, deoarece nu este cine sa o umple, nu mai are cine sa-i sature foamea, sa satisfaca imensul gol. Dragostea aceasta este izvorul suferintei. Oare nu asa a definit M. Eminescu amorul, acest eros al limbii latine.

Ce e amorul ? E un lung
Prilej pentru durere;
Caci mii de lacrami nu-i ajung
Si tot mai multe cere

Dragostea aceasta cere. Definitia lui Eminescu este perfecta.
Phileo este al doilea termen in limba greaca pentru dragoste. Avem aici elementul de compunere filo - iubitor de. Phileo este termenul corespunzator dragostei dintre prieteni, dintre amici. Este o dragoste mai elevata, o dragoste care nu cauta implinirea carnala, dar ea cauta reciprocitate: "Cat dai, atata dau si eu; nu-mi mai dai, nu-ti mai dau". Aceasta este dragostea numita phileo.
Agape este al treilea termen pentru notiunea de dragoste. Termenul ne vorbeste despre un anume fel de dragoste care se naste din plinatate, din bogatia si din belsugul inimii si este dragostea care se satisface daruindu-se obiectului ei. Singura aspiratie a lui Agape este sa se daruiasca, sa imbogateasca pe cel iubit, sa-l inalte pe cel indragit, sa-l implineasca pe cel drag. Nu este o dragoste egoista, scopul ei este sa faca fericit pe celalalt fara a cere nimic in schimb.
Este deosebit de important sa intelegem sensul notiunii de dragoste. In Eros, totul este directionat spre interior, inspre sine, inspre eu, dar in Agape, totul este directionat inspre afara, spre celalalt, spre ceea ce este iubit.
Iubiti si fiti iubiti cu adevarat!

De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni ?

Cred ca imaginatia e mai puternica decat cunostintele, ca povestea e mai adevarata decat istoria. Cred ca visele sunt mai puternice decat faptele - ca speranta triumfa asupra experientei - ca zambetul este remediul suferintei. Si cred, ca dragostea e mai puternica decat moartea.

Cinci lucruri ce nu pot fi dovedite de catre stiinta

... dar pe care suntem cu totii destul de rationali ca sa le acceptam.

1. Matematica si logica - stiinta nu le poate dovedi doarece stiinta le presupune.
2. Adevarurile metafizicice - cum ar fi acela ca exista si alte minti in afara mintii mele.
3. Judecatile etice - nu poti dovedi stiintific ca nazistii au fost rai, deoarece moralitatea nu se supune metodei stiitifice
4. Judecatile estetice - frumosul la fel ca si binele, nu poate fi dovedit stiintific
5. Stiinta insasi - credinta ca metoda stiintifica descopera adevarul nu poate fi dovedita de insasi metoda stiintifica.

Viata simpla?

Cea mai "simpla" forma de viata cunoscuta de om este un animal unicelular cunoscut sub numele de amiba. Evolutionistii naturalisti pretind ca aceasta amiba unicelulara (sau ceva asemenea ei) s-a format prin generare spontana (adica fara interventie inteligenta) intr-un mic iaz cald undeva pe pamantul foarte primitiv. Potrivit teoriei lor, intreaga viata biologica a evoluat din acea prima amiba fara absolut nici o dirijare inteligenta.
Din nefericire pentru darwinisti ei au o mare problema, nu pot demonstra cum din substante anorganice au aparut spontan primele forme de viata, care in nici un caz nu sunt "simple". Lucrul acesta a devenit extrem de clar in 1953 cand James Watson si Francis Crick au descoperit ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic), substanta chimica ce codifica instructiunile pentru formarea si inmultirea tuturor fiintelor vii.
Incredibila complexitate specificata a vietii devine evidenta atunci cand ne uitam la mesajul continut in ADN-ul unei amibe celulare (o creatura atat de mica incat pe o suprafata de 2,5 cm am putea insira mai multe sute de amibe). Mesajul existent doar in nucleul celular al micutei amibe este superior aceluia din toate cele 30 de volume ale Enciclopediei Britanice la un loc, iar intreaga amiba stocheaza la fel de multa informatie in ADN-ul ei cat 1000 de seturi complete de Enciclopedii Britanice.
Viata simpla? Nu exista asa ceva!