Fear of the Dark

E cunoscuta piesa e celor de la Iron Maiden. Dar ne e frica oare cu adevarat de intuneric ??? Cred ca intrebarea e pusa gresit, problema nu este atat intunericul, cat mai degraba ceea ce intunericul te face sa simti. Intunericul inlatura de fapt perceptia senzoriala a vederii. Teama de intuneric, cand nimic nu poate fi vazut, este starnita in parte de ideea infricosatoare ca "nu sunt singur, ceva este acolo". Si imaginatia ofera tot felul de explicatii despre ce ar putea fi acolo, de aceea trebuie sa facem o distinctie clara intre cunoasterea unei prezente si speculatia pe marginea a ceea ce ar putea fi respectiva prezenta. In momentul in care vom reusi lucrul asta, intunericul va disparea.

Obiectiv sau subiectiv

Am vazut un meci acum cateva zile a carui finalitate a starnit multe controverse, nu are importanta care, oricum nu asta e subiectul. Interesant a fost modul diferit in care oamenii au interpretat cele intamplate desi toti sau uitat la acelasi meci. Dupa cum stim, evenimentul, in cazul nostru meciul de fotbal, este absolut, adica unic in timp si spatiu insa interpretarea lui e relativa, supusa schimbarii si posibil eronata. Descrierea evenimentului este obiectiva iar interpretarea lui este subiectiva. Oare putem fi noi vreodata obiectivi ? Eu cred ca nu. Odata ce am trecut un eveniment prin filtrul gandirii noastre, obiectivismul dispare si apare interpretarea subiectiva care sa ne amintim, poate fi gresita.

Muntele Athos

Mai bine faci o faptă bună acasă decât să pleci departe ca să arzi tămâie.

Buna ziua

... minti el.

Carieră

O regulă de bază spune că, dac-ai ajuns la treizeci şi cinci de ani şi funcţia înca te obligă să ai un ecuson cu numele, înseamnă că ai comis o gravă greseală de orientare.

Ţară de şmecheri

Prinţul de Ligne (1735-1814), omul care a definit nobleţea ca fiind obligaţia de a nu face nimic rau, deplasat ori ignobil, obişnuia să spună că preferă să trăiască într-o ţară de bandiţi decât într-una de şmecheri - cu argumentul că bandiţii măcar îşi riscă viaţa atunci când încalcă legea, în timp ce şmecherii o nesocotesc fără să rişte nimic.

Intrebare

Cineva a fost intrebat:
- Ce parere ai, omul se trage din maimuta sau din Dumnezeu ??
Iar el a raspuns:
- Cei care cred ca se trag din maimuta se trag din maimuta iar cei care cred ca se trag din D-zeu se trag din D-zeu.

Il Paradiso

Tanto e il bene ch`io aspeto
Ch`ogni pena m`e dilleto.

Atât de mare-i binele ce aştept
Că orice suferinţă îmi pare o fericire.

(Dante Aligheri)

Inteligenta Artificiala si Retele Neuronale

As vrea sa va propun 2 linkuri

http://start.csail.mit.edu/

http://www.pandorabots.com/pandora/talk?botid=f5d922d97e345aa1

Scurt rezumat:

Sunt 2 proiecte in domeniul Inteligentei Artificiale, care folosesc retele neuronale artificiale.
Un sistem este considerat inteligent in momentul in care are capacitatea de a invata, sau dupa definitia lui McCarthy "se comporta intr-un mod care ar fi considerat inteligent daca un om s-ar fi comportat asa". O metoda de a clasifica un sistem ca fiind inteligent este testul Turing. Testul consta intr-o conversatie a unui juriu uman, printr-un canal pur text cu sistemul inteligent si in acelasi timp cu un om. Daca juriul nu isi poate da seama care este sistemul artificial si care este omul atunci acel sistem a trecut testul si poate fi considerat Inteligent.

Primul link este un proiect dezvoltat in cadrul MIT (Massachusetts Institute of Technology) cea mai prestigioasa universitate tehnica din lume si foloseste sistemul de intrebare-raspuns.

Exemplu:

How many ethnic groups exist in Romania?

START's reply: Ethnic groups: Romanian 89.5%, Hungarian 6.6%, Roma 2.5%, Ukrainian 0.3%, German 0.3%, Russian 0.2%, Turkish 0.2%, other 0.4% (2002 census)


Al doilea link este un sistem inteligent care face parte din proiectul A.L.I.C.E. si e cel mai de succes proiect in domeniul inteligentei lingvistive, castigand de 3 ori premiul Loebner (testul Turing pus in practica).

Exemplu de conversatie cu sistemul ALICE (a se observa capacitatea de invatare a sistemului):

Human: Hi Alice
ALICE: Hello there.
Human: My name is Dani
ALICE: I am very pleased to meet you Dani.
Human: What is your name ?
ALICE: My name is ALICE.
Human: What is my name ?
ALICE: Your name is Dani, seeker.

Dragostea

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu este invidioasa; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

(Prima Epistola a lui Pavel catre Corinteni - Capitolul 13)

Antiteza

Nu exista fericire nici suferinta in lume, exista doar compararea unei stari cu cealalta, nimic mai mult. Doar acela care a simtit durerea deplina poate avea capacitatea de a experimenta fericirea suprema.

(Alexander Dumas – Contele de Monte Cristo)

Mancati sanatos... neeee

Ati vazut vreodata cum arata clientii intr-un magazin de produse naturiste ??? Palizi, slabi, arata de parca ar fi pe jumatate morti. Dar intr-o rotiserie, oameni puternici, rosii in obraji. Evident sunt pe moarte dar cel putin arata grozav.

Logica simpla

Cineva a fost intrebat:
- Ce parere ai, omul se trage din maimuta sau din Dumnezeu ??
Iar el a raspuns:
- Cei care cred ca se trag din maimuta se trag din maimuta iar cei care cred ca se trag din D-zeu se trag din D-zeu.

Ultimul Mohican

Frontiera se muta odata cu soarele si ne impinge inapoi pana cand, intr-o zi, nu vom mai avea unde sa ne ducem. Atunci rasa noastra va pierii sau nu vom mai fi noi. Intr-o zi nu vor mai fi frontiere si oamenii ca tine vor pleca, deasemenea ca si strabunii nostri. Si un nou popor va veni, va munci, va rezista. Unii isi vor face viata. Dar odata... noi am fost aici.

Nichita Stanescu - o ruda a lui Adrian Paunescu

(Cristian Tudor Popescu - Libertatea urii)

Nu l-am cunoscut pe Nichita Stanescu. Pentru ca nu ne-am intalnit niciodata, pot sa scriu despre un om alcatuit din cuvinte si imagini fara sa ma poata banui cineva ca as fi avut ceva personal de impartit cu el.
Dupa parerea mea, Nichita Stanescu reprezinta cel mai grav caz de fabricare a unei false valori artistice si morale din literatura romana. Artistic vorbind, mi se pare o imensa nedreptate plasarea sa de catre lumea literara deasupra unor Marin Sorescu, Leonid Dimov, Cezar Baltag, Ana Blandiana - ca sa dau doar cateva exemple. Cat priveste sfera moralei...
Nichita Stanescu a fost, pana la decesul sau in 1983, in mod constient si declarat, un stalp al sustinerii sistemului ceausist prin propaganda literar-artistica, o ruda a lui Adrian Paunescu. La inceputul carierei sale, el a facut acest lucru explicit. Prima poezie din primul sau volum, Sensul iubirii (1960), se incheie asa: Cu timpu-acesta boltii ii supun/ rubine si smaralde, ametiste/ si caramida trupului mi-o pun/ la ridicarea lumii comuniste. […]
Nichita Stanescu se inrudeste cu Adrian Paunescu in planul cardasiei cu sistemul ceausist. Dar nu au avut aceeasi tinta: pentru Paunescu, literatura a fost sau a devenit o etapa intermediara, o trambulina, un mijloc spre scopul ascensiunii politice. […] Stanescu a vrut un loc in raftul intai al literaturii romane. Si-a construit cu rabdare o imagine de poet boem, betiv fluturatic, desprins de cele lumesti, bantuit de poezie. Strategia aceasta, asemanatoare cu a lui Nicolae Breban urmarea impamantenirea ideii ca Nichita Stanescu e un geniu.[…]
Rasfoiesc voluminoasele volume de lux Humanitas, Nichita Stanescu, Opera poetica, si gasesc hectare de cuvinte fara noima, siruri caznite, versificatii mecanice, de dragul rimei, gen Paunescu in degringolada, o obscuritate catusi de putin fertila, menita sa infasoare nimicului, un vid de simtire poetica.[…]
In cele peste 1.500 de pagini pe care le-am citit intalnesti, mult prea rar, si cate una luminoasa, unde Nichita Stanescu e poet. Ciudat, acele versuri par scrise de altcineva, de un Nichita Stanescu care se hotaraste brusc sa nu mai mimeze, sa nu mai teatralizeze, parca se satura si el de toata mascarada, si gaseste sunetul curat al Cuvintelor.[…] Cred ca s-a intamplat cu Nichita Stanescu ce s-a intamplat cu Nicolae Ceausesc. Daca Ceausescu ar fi condus Romania doar 8 ani, si nu 25, astazi avea statuie. El a fost umflat, pana cand a ajuns un monstru puhav, de cei din jurul lui – din cultul personalitatii s-au hranit cu mult mai multi decat ce doi Ceausesti.
Sa ne intelegem: nu incerc nicidecum sa-l scot pe Nichita Stanescu din Istoria literaturii romane. Cred insa ca el, ca si Adrian Paunescu, a ales calea facila si inselatoare a gloriei. […] Din miile de pagini ar trebui stransa in mod onest o carticica poate cu nu mai multe pagini decat buletinul de identitate al poetului – iar restul ar trebui pur si simplu arse. Aduc o prima contributie la Buletinul Nichita Stanescu transcriind acest splendid:

Peisaj cu Batrani