Declaratia de independenta a Statelor Unite ale Americii

Cu 2 luni in urma am fost in Sacramento (capitala statului California) unde vizitand Muzeul Capitolului (in stanga) am cumparat o copie fidela a Declaratiei de Independenta a Statelor Unite ale Americii. Citind-o am realizat ca e unul din cele mai frumoase texte care mi-au cazut in mana, insa inainte de a transcrie cateva fragmente cred ca e important sa intelegem contextul in care au fost scrise.
In primavara anului 1776, rebeliunea armata impotriva abuzurilor Imperiului Britanic incepuse iar Delegatii Congresului Continental si-au dat seama ca se afla in fata unui moment de cotitura. Pamfletul lui Thomas Pain intitulat "Bunul Simt" (Common Sense) publicat in ianuarie 1776 indemna la actiuni indraznete.
Pe 7 iunie 1776, Congresmanul Richard Henry Lee s-a ridicat si a schimbat directia revolutiei. "A venit timpul, (a spus el), sa declaram ca aceste Colonii Unite sunt, si au dreptul sa fie, libere si State independente".
Congresul a insarcinat un comitet care l-a inclus pe John Adams, Thomas Jefferson si Benjamin Franklin, sa scrie justificarea independentei. Comitetul l-a ales pe Jefferson ca autor. La doar 33 ani, Jefferson isi castigase deja reputatia de a fi un scriitor exceptional. Dezvoltand ideile existente el a definit scopul: "to place before mankind the common sense of the subject, in terms so firm and plain as to command their assent and to justify ourselves in the independent stand we are compelled to take" (pentru a face cunoscut omenirii bunul simt asupra subiectului, in termeni atat de simpli si fermi incat sa merite incuvintarea si sa ne justifice pozitia independenta pe care suntem constransi sa o luam).
De aici evenimentele s-au miscat cu repeziciune. Pe 1 iulie, Congresul a discutat rezolutia lui Lee si a aprobat-o a doua zi, astfel ca pe 4 iulie 1776 Congresul a aprobat Declaratia de Independenta si a ordonat sa fie tiparita si distribuita. Timothy Matlock, un iscusit caligraf, a pregatit o copie pe care 56 de delegati au semnat-o.
Aceasta este istoria pe scurt a evenimentelor care au precedat scrierea unuia din cele mai frumoase texte din istorie, Declaratia de independenta a Statelor Unite ale Americii. Voi transcrie un fragment al textului si pentru a nu altera frumusetea cuvintelor lui Thomas Jefferson voi pastra limba originala:

"When in the Course of human events, it becomes necessary for one people to dissolve the political bands which have connected them with another, and to assume among the powers of the earth, the separate and equal station to which the Laws of Nature and of Nature's God entitle them, a decent respect to the opinions of mankind requires that they should declare the causes which impel them to the separation.
We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness. That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed, That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it, and to institute new Government, laying its foundation on such principles and organizing its powers in such form, as to them shall seem most likely to effect their Safety and Happiness. Prudence, indeed, will dictate that Governments long established should not be changed for light and transient causes; and accordingly all experience hath shewn, that mankind are more disposed to suffer, while evils are sufferable, than to right themselves by abolishing the forms to which they are accustomed. But when a long train of abuses and usurpations, pursuing invariably the same Object evinces a design to reduce them under absolute Despotism, it is their right, it is their duty, to throw off such Government, and to provide new Guards for their future security.
We, therefore, the Representatives of the united States of America, in General Congress, Assembled, appealing to the Supreme Judge of the world for the rectitude of our intentions, do, in the Name, and by Authority of the good People of these Colonies, solemnly publish and declare, That these United Colonies are, and of Right ought to be Free and Independent States; that they are Absolved from all Allegiance to the British Crown, and that all political connection between them and the State of Great Britain, is and ought to be totally dissolved; and that as Free and Independent States, they have full Power to levy War, conclude Peace, contract Alliances, establish Commerce, and to do all other Acts and Things which Independent States may of right do. And for the support of this Declaration, with a firm reliance on the protection of divine Providence, we mutually pledge to each other our Lives, our Fortunes and our sacred Honor."

Citatul zilei (2)

Adevarul este adevar indiferent ce crezi tu despre el.

Karma

Karma este un concept in Hinduism care reprezinta ansamblul tuturor actelor, al tuturor emotiilor si sentimentelor, al tuturor gandurilor pe care un individ le-a acumulat in vietile precedente. Hindusii spun ca "Atunci cand ne bucuram de parfumul si culoarea vie a unei flori, ar fi bine sa privim si catre radacina, pentru ca fara ea, floarea nu ar putea sa se dezvolte. Asadar, karma este radacina noastra si in functie de aceasta, noi ne dezvoltam mai armonios sau mai greoi."
Pare frumos in teorie dar in practica functioneaza altfel. Credinta hindusa in Karma si in reincarnare ii face pe multi hindusi sa ignore strigatele suferinzilor. De ce ? Pentru ca ei cred ca cine sufera isi merita soarta deoarece a facut ceva rau intr-o viata anterioara. Astfel daca ii ajuti pe oamenii in suferinta, tu interferezi cu Karma lor.
How crazy is that?

Citatul zilei (1)

Inteligenta se plateste foarte scump dar prostia si mai scump.

Reflecţii

Oamenii înţelepţi sunt instruiţi de raţiune; oamenii mai puţin inteligenţi de experienţă; cei ignoranţi de necesitate; iar bestiile de natură.

Putem noi suporta adevarul ?

"Din cand in cand oamenii se impiedica de adevar, dar cei mai multi se ridica de jos si se grabesc mai departe ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat". (Winston Churchill)

Noi pretindem adevarul  in practic orice domeniu al vietilor noastre. De exemplu, pretindem adevarul din partea: celor dragi, medicilor, agentilor bancari, tribunalelor, angajatorilor, liniilor aeriene. De asemenea, asteptam sa ni se spuna adevarul atunci cand luam o carte de referinta, cand citim un articol sau urmarim stirile.
Pe de alte parte, in ciuda pretentilor noastre ferme in ce priveste adevarul din aceste domenii, multi dintre noi afirmam ca nu suntem interesati de adevar atunci cand este vorba de moralitate.
De ce pretindem adevarul in toate domeniile cu exceptia moralitatii? De ce spunem "Lucrul acesta este adevarat pentru tine, dar nu si pentru mine" atunci cand vorbim despre moralitate, dar nu ne gandim niciodata la o astfel de absurditate atunci cand vorbim cu un agent de banca despre banii nostrii sau cu un doctor despre sanatatea noastra ?
Desi putini ar recunoaste lucrul asta, respingerea adevarului moral are adesea la baza motive care tin mai degraba de vointa decat de intelect. Pur si simplu nu vrem sa fim considerati responsabili in fata vreunui standard moral. Asa ca acceptam orbeste pretentiile de adevar ale intelectualilor ce promoveaza corectitudinea politica si care ne spun ca adevarul nu exista, ca totul este relativ, ca nu exista absoluturi, ca totul este o chestiune de opinie, ca nu trebuie sa judeci. Poate ca Augustin a avut dreptate cand a afirmat ca noi "iubim adevarul cand ne lumineaza, dar il uram cand ne condamna". Poate ca nu suntem in stare sa suportam adevarul.

Adevar sau toleranta?

Cultura noastra postmoderna a abuzat de ideea de adevar. Ea ne invata ca adevarul si moralitatea sunt relative ca nu exista adevar absolut, virtutea cea mai inalta fiind toleranta.
Oamenii care afirma ca spun adevarul sunt considerati retrograzi, dogmatici pe cand cei care recunosc toleranta mai presus de orice sunt progresisti eruditi. Ei sunt convinsi ca adevarul absolut  e un construct social definit de cei puternici pentru a ramane la putere,  adevarul este relativ. Dar pot oare doua lucruri contradictorii sa fie adevarate in acelasi timp ?
Pentru ei, toleranta nu presupune a-i trata respectuos si civilizat pe cei cu idei diferite. Ea inseamna a afirma validitatea ideilor afirmate de ei, ceea ce eu nu pot face fara sa renunt la propriile mele convingeri. De exemplu, daca spun ca homosexualitatea este ceva gresit, nu pot spune in acelasi timp ca un astfel de comportament nu este gresit, as incalca legea noncontradictiei, prin urmare nu putem spune ca adevarul e relativ fara a ne contrazice singuri.
Insa acesti negutatori ai tolerantei merg fericiti mai departe pe drumul lor ignorand contradictiile intriseci ale vederilor pe care le au. Pentru ei, pretentiile de adevar exclusiv sunt exagerate, dar nu isi dau seama cat de falsi sunt. De exemplu directorul unei universitati a tras la raspundere o profesoare conservatoare pentru ca a prezentat cursantilor ei niste texte literare care sugerau faptul ca homosexualitatea e ceva gresit. Directorul respectiv a exclamat: "Nu putem tolera intoleranta!"
Da, adevarul este o victima a culturii noastre populare iar notiunile de "toleranta" si "pluralism" sunt o consecinta directa a asaltului culturii asupra adevarului.

Exista adevar ?

Daca ii asculti pe multi dintre profesorii nostri universitari, iti vor spune ca nu exista adevar. Ceea ce ma uimeste este faptul ca parinti din intreaga lume platesc mii de euro pentru educatia copiilor ca acestia sa poata fi invatati <<"adevarul" ca nu exista adevar>>. Dar asta nu e totul, in fiecare zi ne lovim de tot felul de afirmatii autocontradictorii cum ar fi: "Nu exista adevar" (este lucrul acesta adevarat ?), "Toate adevarurile sunt relative" (este si acesta un adevar relativ?), "Nu exista absoluturi" (esti absolut sigur?) si "Este adevarat pentru tine, dar nu si pentru mine" (este aceasta afirmatie adevarata doar pentru tine, sau este ea adevarata pentru oricine?). Chiar daca "Adevarat pentru tine, dar nu si pentru mine" pare a fi dictonul zilelor noastre, in realitate lumea nu functioneaza asa. Incearca sa spui lucrul acesta functionarului de la banca sau politistului si vezi cat de departe poti sa ajungi! Evident, aceste dictoane moderne sunt false deoarece se contrazic singur.
C. S. Lewis a demonstrat cat este de absurd sa astepti adevar din partea unor oameni care sunt invatati ca adevarul nu exista: "Cu un infiorator simplism, extirpam organul si pretindem functia. Cream oameni fara piept si asteptam sa fie plini de virtute. Luam in deradere onoarea si ne miram cand gasim mincinosi printre noi".
Adevarul este insa acesta: ideile false despre adevar duc la idei false despre viata. In multe cazuri, aceste idei false asigura o justificare aparante pentru ceea ce este de fapt un comportament imoral. Caci daca poti ucide conceptul de adevar, atunci poti ucide conceptul de moralitate. Multi oameni din cultura noastra au incercat sa faca lucrul acesta si din nefericire, consecintele devastatoare ale eforturilor depuse de ei nu sunt valabile doar pentru ei - sunt valabile pentru noi toti.
Asadar adevarul exista. El nu poate fi negat. Cine neaga adevarul emite enuntul autocontradictoriu ca nu exista adevar. E ca si cum cineva iti bate la usa iar tu raspunzi "Nu e nimeni acasa".

Totalitarismul...

... nu e atat inchegarea unei teorii economice, biologice ori sociale, cat mai ales manifestarea unei atractii pentru moarte. Iar secretul celor ce nu se pot incadra in raul totalitar e simplu: ei iubesc viata, nu moartea. (Igor Safarevici)

Traieste clipa pentru eternitate

O zi una dupa alta - e deajuns. Nu te uita inapoi cu tristete, pentru ca trecutul nu mai e si nu privi cu ingrijorare spre viitor, pentru ca nu a venit inca. Traieste prezentul si fa-l atat de frumos incat sa merite sa iti aduci aminte de el. Straduieste-te sa traiesti o viata atat de plina, incat atunci cand moartea va veni ca un hot in noapte, sa nu mai aibe ce sa iti fure.

Large Hadron Collider

"Cel mai mare accelerator de particule construit vreodata - Large Hadron Collider (LHC) - va fi pus in functiune miercuri, la frontiera franco-elvetiana, intr-o incercare de a recrea conditiile care au existat in momentul imediat urmator Big-Bang-ului, in urma cu 13,7 miliarde de ani. Militanti pentru protectia mediului cer interzicerea experimentului, care ar putea genera, in opinia lor, o gaura neagra care va distruge Pamantul."

Aceasta stire circula de cateva zile pe agentiile de stiri si mai mult de atat televiziunile ii dedica spatii generoase. Din pacate aceste televiziuni sunt interesate mai mult de senzationalul stupid decat de informatia stiintifica asa ca lucrurile trebuie explicate putin. Trebuie stiut faptul ca gaurile negre nu au absolut nici o legatura cu experimentul LHC. Pt producerea unei gauri negre e nevoie de conditii extreme, o gravitatie atat de mare incat spatiul sa colapseze in interior. Gaurile negre sunt create de stele care isi pierd energia, moment in care forta gravitationala devine mai mare decat energia degajata in urma arderii hidrogenului. In acel moment are loc o contractie a atomilor care vor colapsa intr-o stare atat de densa incat nici lumina nu va avea o viteza de fuga suficient de mare incat sa scape de aceasta forta gravitationala. Acele coliziuni reproduse in experiment nu au absolut nici o legatura cu gaurile negre, iar energia degajata de catre accelerator este atat de mica in comparatie cu cea necesara producerii unei gauri negre incat e de-a dreptul hilar sa ne gandim ca putem crea pe Terra gauri negre in miniatura.

Evident se pot intampla alte lucruri, experimentul poate esua, s-ar putea sa nu gasim Bosonul Higgs denumit si "particula divina" care este unul din cele 4 scopuri ale experimentului si veriga lipsa din "Modelul standard" care rezuma cunostintele actuale ale fizicii particulelor. Eu personal cred ca aceasta cautare a "particulei divine", care sa nu uitam e doar o teorie, se aseamana foarte mult cu teoria flogistonului. Oamenii de stiinta nu intelegeau ce se intampla cu materia in urma combustiei sau a ruginirii metalului asa ca au inventat o substanta fara miros, culoare si masa numita flogiston care spuneau ei se elibereaza in urma combustiei. Teoria a circulat multi ani pana cand Lavoisier a demonstrat ca oxidarea sta la baza combustiei iar acel flogiston este doar o inchipuire.

In concluzie nu trebuie sa ne fie teama de acest experiment, lumea nu se va sfarsi odata cu el, in cel mai rau caz vom avea miercuri niste oameni de stiinta foarte foarte tristi.

Emo

De cand s-a intamplat nefericitul "accident" cu fata de 12 ani care s-a aruncat de la etaj, presa romana a aflat ca exista pe lumea aceasta ceea ce se cheama emo. Astfel ca am citit articole in toate ziarele centrale despre acest lucru si mai mult de atat, importanti oameni de cultura au dedicat editoriale fenomenului. Dar de fapt ce e emo ? daca e sa ne luam dupa stereotipuri atunci emo sunt persoanele anxioase, depresive care se imbraca in negru, poarta tenisi ponositi, isi lasa bretonul pe un ochi, cara o geanta tip masca de gaze si asculta punk rock. Pana aici nimic nou, insa stereotipul care a surescitat cel mai mult atentia presei a fost tendintele de suicid asociate acestei subculturi. E lucrul acesta adevarat ??? eu cred ca nu, iar ca prim argument aduc parerea unui amic din PAHiCo* (Rvaan) care legat de intrebare a scris urmatoarele:

"Nimeni nu se sinucide ca-i emo; poate doar unii dintre adolescentii care se sinucid sunt si emo. E normal ca grupurile sa aiba întotdeauna influenta mai mare asupra individului mediu. Dar nu cred ca "emo" e un dezechilibru psihic. Bine, probabil ca daca ar intra un psihiatru în gasca aia si i-ar lua pe toti la puricat, ar gasi vreo doi-trei depresivi. Dar restul sunt doar teribilisti. În loc sa fumeze si sa bea se miorlaie si se zgârie pe brate. Sa stii ca nu e chiar asa de usor sa te sinucizi taindu-ti venele. Trebuie sa apesi temeinic, trebuie sa tai bine, ca daca ti se coaguleaza dupa 2-3 minute n-ai facut nimic. Eu nu-i vad pe "average emo" facând asta temeinic."

Credinta

Noaptea vezi multe stele pe cer însă dimineaţa când rasare soarele acestea dispar. Se poate spune cumva că nu sunt stele pe cer ziua ?? Aşa că omule, doar pentru că în ignoranţa ta nu vezi unele lucruri nu spune că acestea nu există.

Instigare la cultură

Găsesc televiziunea foarte educativă. De fiecare dată când cineva aprinde televizorul mă duc în cealaltă cameră şi citesc o carte.

Nedumerire

Ţineţi minte în şcoala elementară când ni se spunea că în caz de incendiu trebuie să ne aliniem pe un singur rând de la cel mai mic la cel mai mare ?? Care e logica în asta ?? Oare oamenii mai înalti ard mai greu ???