Economie capitalista

"Exista un singur sef, Clientul, si poate concedia pe toata lumea din companie, de la Presedinte in jos, doar luand decizia de a-si cheltuii banii in alta parte."

10 motive pentru care nu esti bogat

Multi oameni presupun ca nu sunt bogati deoarece nu castiga suficienti bani. Daca as castiga mai mult, as putea economisi si investii mai bine, spun ei. Problema acestei teorii este ca acestia vor aduce acelasi argument si atunci cand vor castiga mai mult. A deveni milionar are mai putin de-a face cu cat castigi ci mai degraba cu modul in care iti cheltui banii in viata de zi cu zi.
Lista motivelor pentru care nu esti bogat nu se termina la 10, mai sunt si altele: iti pasa ce cred vecinii, nu ai rabdare, ai obiceiuri rele, nu ai scopuri, nu esti pregatit, incerci sa faci un ban rapid, ii lasi pe altii sa iti administreze banii, investesti in lucruri pe care nu le intelegi, ti-e teama de finante asa ca le ignori.

Iata inca 10 motive posibile pentru care nu esti bogat:

Iti pasa cum arata masina ta: Masina e un mijloc de transport care te duce dintr-un loc in altul insa majoritatea oamenilor nu o vad asa. In schimb, ei o considera ca fiind o reflectie a personalitatii lor si cheltuie bani la fiecare cativa ani ca sa ii impresioneze pe altii in loc sa conduca aceeasi masina care de altfel merge foarte bine iar banii sa ii investeasca.

Te simti indreptatit: Daca crezi ca meriti sa traiesti un anumit stil de viata, sa ai anumite lucruri si sa cheltui bani inainte sa castigi suficient ca sa traiesti astfel, atunci trebuie sa te imprumuti. Acea bucata de datorie te va impiedica sa faci avere.

Nu iti place diversitatea: E un motiv pentru care unul din cele mai vechi sfaturi financiare spune ca nu e bine sa iti ti toate ouale intr-un singur cos. Utilizand un portofoliu de investitii cat mai diversificat iti mareste sansele de a nu pierde totul intr-o singura clipa.

Ai inceput prea tarziu: Daca spui frecvent ca nu e timpul sa investesti, te vei trezi intr-o zi ca pensia bate la usa iar contul tau de economii este tot gol.

Nu faci ceea ce iti place: Daca slujba pe care o ai nu e chiar slujba ta de vis, tot trebuie sa te simti bine. Daca alegi o slujba care nu iti place doar pentru bani, sunt sanse mari ca banii pe care ii castigi sa ii cheltui pe activitati care sa te scape de stresul acumulat la slujba pe care o urasti.

Nu iti place sa inveti: Probabil presupui ca odata ce ai absolvit Facultatea nu mai trebuia sa studiezi nimic. Aceasta atitudine poate sa te duca la o prima slujba sau sa te tina in campul muncii, insa nu te va imbogatii niciodata. Dorinta de a invata pentru a progresa in cariera si finante e esentiala daca doresti ca la un moment dat sa ai bani suficienti.

Cumperi lucruri pe care nu le folosesti: Uita-te la tine in casa, in dulapuri, pivnita, pod si garaj si daca vezi ca ai lucruri pe care nu le-ai folosit in ultimul an, sunt sanse ca banii pe care i-ai dat pe acele lucuri sa fie bani aruncati pe fereastra, care altfel ti-ar fi putut creste venitul.

Nu intelegi valoarea: Cumperi lucruri din diverse motive dar nu iei seama la valoarea lor. Aceasta nu se limiteaza la cei care simt nevoia sa cumpere cele mai scumpe obiecte, ci se aplica si la cei care intotdeauna cumpara cele mai ieftine marfuri. Foarte rar acestea reflecta valoarea si doar atunci cand inveti sa cumperi conform cu valoarea adevarata a produsului, iti va mai raman bani sa investesti in viitor.

Casa ta e prea mare: Cand iti cumperi o casa care e prea mare pentru nevoile tale sau pentru bugetul tau, in final vei ajunge sa cheltui si mai multi bani pe dobanzi, taxe mai mari, intretinere mai costisitoare si multe lucruri pentru a o umple. Unii oameni vor spune ca valoarea casei va creste ceea ce o face o investitie buna, insa adevarul e ca daca nu esti dispus sa cobori standardele de viata, ceea ce majoritatea oamenilor nu fac, niciodata nu va deveni un bun de valorificat sau bani pe care sa ii folosesti si de care sa te bucuri.

Ratezi oportunitatile: Probabil ai auzit de cel putin odata in viata ca cineva cunoscut tie a dat lovitura iar in gandul tau ai spus “As fi putut face si eu aia”. Sunt o multime de oportunitati daca ai vointa si determinarea sa ti ochii deschisi.


(Dupa o analiza TheStreet.Com)

Gandul zilei

"Pentru fiecare minut de suparare pierzi 60 de secunde de fericire."

Nu uita!

"Morţii Revoluţiei ne-au dat libertatea, ca să scuipe pe ea cei care au pupat mîna dictaturii. Morţii Revoluţiei au căzut cînd s-a deschis focul şi s-au închis porţile bisericii ca să putem pune icoane în şcoli. Morţii Revoluţiei ne-au dat demnitatea ca să fim pălmuiţi de un clovn turbat, în forul democraţiei. Acei morţi sînt singurul adevăr de care am avut parte în ultimii 17 ani. Sacrificiul lor ne-a scos din puşcăriile gîndirii, ca să nimerim în puşcăriile minţii lui Vadim. În coşmarele cu foşti miliţieni, securişti, utecişti, prim- secretari, activişti, poeţi de curte, într-un cuvînt, lichele.

În anii ‘90, Liiceanu i-a îndemnat să tacă. Să aibă minima decenţă să stea deoparte. Dar ei au avut ticăloşia să iasă în faţă, să ne fluiere morţii şi să ne rîdă-n nas. Ruşine lor! Ruşine comuniştilor, ruşine celor care-i apără şi regretă!"

(de Maria Andries)

Bârfă

"Unii oameni nu spun nimic rau despre cei morti si nimic bun despre cei vii."

Scrisoare catre un ateu

In masura in care te cunosc, pot sa afirm ca tu, desi nu recunosti, crezi in Dumnezeu. Nu in Dumnezeul pictat pe icoane cu o mana ridicata sau in batranul care sta pe nor si arunca din cand in cand cu traznete. Dumnezeu este tot ceea ce nu poti, sau nu vrei, explica. Dumnezeu este in fiecare vina pe care nu o poti arunca catre semenii tai, Dumnezeu este identificat cu norocul, soarta si celelalte lucruri asupra carora nu ai nici un control. Dumnezeu este ghilotina cugetului tau, cutia in care iti incui gandurile lipsite de ratiune, ignoranta, personalitatea superficiala si deseori pretins inteleapta. De cate ori ai dat vina pe americanii prosti, perfizi si manati de interese, cu cati vecini ai facut misto de cei care intr-o lume gregara materialismului au avut curajul sa pretuiasca mai mult sufletul? De fapt, rasetul tau ascunde jalea unui suflet singur, asemenea unei strazi dintr-un oras fantoma. De cate ori ai criticat ceea ce nu iti explicai, fie din neputinta, fie din spirit de fronda, de cate probleme ai sperat sa treci, in loc sa te fortezi la o solutie? De atatea ori te-ai rugat la Dumnezeu.
Dumnezeu este darul pe care nu-l accepti din mandria spiritului tau flecar, si cum nu poti trai fara El, iti inventezi un altul, fie un scriitor, fie un prieten, fie un hobby, fie un colt pustiu al sufletului tau.

Despre politica

"Pe comunisti, doar prostii si ticalosii ii credeau. La fel pe Iliescu, pe Nastase, pe Vadim si pe oamenii lor. Doar prostii sau ticalosii nu ii vad ca mint de cum deschid gura."

(Gabriel Liiceanu)

Mandria de a fi roman - de Andrei Plesu

Nu poti fi mandru (sau rusinat) de o calitate pe care n-ai obtinut-o prin merit sau prin optiune.
Nu te-a intrebat nimeni daca vrei sa te nasti roman si n-ai fost declarat roman de un juriu care ti-a evaluat, in prealabil, virtutile. Te-ai trezit roman, asa cum te-ai trezit barbat sau femeie, brunet sau blond, inalt sau scund. A spune, asadar, “sunt mandru ca sunt roman” e totuna cu a spune “sunt mandru ca am nasul carn”, sau “sunt mandru ca am ochi albastri”. Intrucat a fi roman nu e o alegere personala si nici un premiu acordat prin concurs, ci o determinare innascuta, nici mandria, nici jena, nici recunostiinta, nici insatisfactia n-au ce cauta aici. Mai departe: nu poti fi mandru de a apartine unei categorii atat de largi, incat ea contine, inevitabil, elemente contradictorii. Nu poti spune “sunt mandru ca sunt om”. Exista oameni care justifica, eventual, mandria de a fi om, dar exista si cazaturi, ticalosi, rebuturi, care fac specia de ras. La fel, exista romani de a caror concetatenie poti fi flatat, si exista altii care ne strica firma. Poti fi mandru de Eminescu, dar nu poti fi mandru de Alexandru Draghici sau de Ramaru. In cel mai bun caz, ai putea fi deci indreptatit sa fii mandru ca esti om cumsecade (nu om in general), sau roman de isprava (nu roman in general), desi a fi “mandru” de o calitate proprie, chiar reala, e oricum un comportament discutabil. Pe de alta parte, e cu totul nedrept ca romanii nereusiti sa se simta mandri ca fac parte din aceeasi categorie cu romanii reusiti. E scandalos ca Mischie sa fie mandru ca e din neamul lui Stefan cel Mare. Daca romanii sunt P.P.Carp, Bratienii, Maniu, Elisabeta Rizea, Enescu si Brancusi, ma bucur sa fac parte din aceeasi comunitate cu ei. Dar daca romanii sunt Ionescu-Caion, Horia Sima, Emil Bobu, Aurelian Bondrea si altii ca ei, nu sunt prea incantat de vecinatate. Romanii de anvergura, romanii de buna calitate slujesc frecvent de paravan, sau de instanta legitimatoare pentru tot soiul de derbedei, grabiti sa-si asume merite cu care n-au nimic in comun. Unii se comporta ca si cum meciul castigat de o echipa romaneasca e o victorie personala, o isparava a muschilor proprii. Copiii care se disting la olimpiade, gimnastele, campionii, muzicienii, scriitorii care ajung la o notorietate transnationala sunt resimtiti ca alibiuri ale valorii proprii. Chibitul e mandru de talentul celui din teren si ajunge sa se identifice cu el. Au castigat “ai nostri”, i-au batut “romanii nostri”, “suntem cei mai buni” sunt expresiile candide, dincolo de care se ascunde convingerea absurda ca cel care le profereaza e el insusi subiectul succesului. Nea Ghita il aplauda pe Ilie Nastase, ca pe un delegat al competentei proprii. Ilie nu e decat prelungirea pe teren a lui nea Ghita, instrumentul lui de lupta, mana lui dreapta. Romanul e cand Hagi, cand Nadia Comaneci, cand Tiriac, cand Brancusi, cand Mircea Eliade. Epuizat de atatea performante, el adoarme, in cele din urma, obosit, dar mandru. A invins pe toate fronturile. In dimineata urmatoare, lucrurile reintra, pentru o vreme, in normal: mici chiuluri si triserii cotidiene, strazi cu gropi, preturi mari, politicieni mincinosi etc. (“Treaba romaneasca...”) Intrebat, in particular, ce mai face, romanul raspunde cu obida: “Nu fac nimic! Nu vezi in ce hal suntem? Ce tara e asta?”. Dar intrebat de un reporter, in fata camerei de luat vederi, el se recompune, isi aduce aminte de stramosi si zice, fara sa clipeasca: “Sunt mandru ca sunt roman!”.

Declaratia de indepedenta

"Pe aici oamenii nu scuipa coji de seminte pe strada. Nici macar nu umbla cu bidoane de bere în mâna.
Pe aici pietrele nu sunt proiectile; ele si-au gasit rostul în ziduri tacute. Iar drumurile sunt facute pentru a-i avea pe cei dragi aproape, nu pentru a fugi.
Pe aici oamenii cresc singuri, ferindu-se de turme. Si nu vorbesc tare; nici nu sunt mândri, nici inutil de fericiti.
Pe aici... prin mintea mea."

(de Pasadia )

Intelectualism moral

Conform acestei teorii, este suficient sa stii ceea ce este binele pentru a-l realiza si este suficient sa sti ce este raul pentru a nu-l face. Asadar, daca oamenii fac rau, aceasta se datoreaza ignorantei, pentru ca, de fapt, nu stim ce facem.
Bineinteles ca nu trebuie sa confundam ceea ce crede si gandeste un individ cu declaratiile pe care le face in legatura cu gandurile si credintele sale, intrucat una este ceea ce spune cineva ca crede si gandeste si alta este ceea ce gandeste si crede cu adevarat. Cel care spune ca doreste binele aproapelui, dar prin faptele sale dovedeste contrariul, o face pentru ca nu doreste acest lucru cu adevarat.
Prin urmare, constatand prapastia care desparte credintele noastre de aplicarea lor in practica, ar trebui, poate sa tragem concluzia ca prapastia adevarata este aceea dintre ceea ce pretindem ca credem si ceea ce credem cu adevarat.
In sfarsit, oricum ar fi, fapt este ca ideile despre morala ne sunt de prea putin folos daca ele nu au urmari de ordin practic asupra actiunilor noastre. De aceea este de inteles reactia lui Mark Twain atunci cand un industrias, facand caz de idealurile sale inalte, i-a marturisit ca avea ferma intentie de a face un pelerinaj in Tara Sfanta si a se sui pe muntele Sinai pentru a citi cu voce tare cele zece porunci. Ascultand toate acestea, Mark Twain i-a replicat "Dar de ce nu ramaneti mai degraba aici pentru a le pune in aplicare?"

Povestire

In secolul XIX, in Anglia, un mic nobil pe nume Sir John din Hadersfield, s-a imbogatit pe neasteptate, iar aceasta l-a adus imediat la o ambitie: sa cumpere el tot oraselul acela, sa fie totul al lui. Zis si facut, a cumparat casa dupa casa, pana cand a ajuns intr-un impas, a dat peste un batran care nici in ruptul capului nu a vrut sa-si vanda casuta. Toate, absolut toate, erau proprietatea lui Sir John, numai casuta batranului nu si pace! A incercat in fel si chip, a trimis emisari, i-a oferit sume fabuloase. "Domnule eu am ambitia sa pot spune ca tot orasul acesta este al meu. Hai fa-mi hatarul acesta; te platesc imparateste!" Cand i-a oferit cea mai mare suma de bani, batranul i-a trimis la plimbare pe agentii bogatasului, spunandu-le: "Oricat mi-ar oferi, eu nu-i vand casa". Cand erau oamenii la o anumita distanta, batranul foarte glumet le-a strigat din urma: "Spuneti-i lui Sir John ca acum orasul Hadersfield are doi stapani: pe Sir John si pe mine".

Crestini de duminica

"Oamenii L-au inchis pe Dumnezeu in Biserici ca sa fie ei mai liberi intr-o lume in care sa traiasca dupa capul lor".

(Nicolae Iorga)

Husarul - Arturo Perez-Reverte

Primul roman al lui Perez-Reverte il are ca protagonist pe Frederic Gluntz, sublocotenent in rindul trupelor napoleoniene care invadeaza Spania. Proaspat iesit de pe bancile scolii, Frederic este animat de idealuri nobile si de setea de glorie, dorindu-si cu ardoare sa intre in lupta pentru a fi remarcat de tovarasii de regiment si de superiorii sai. Curind insa visele sale eroice se spulbera: tinarul ofiter trebuie sa infrunte razboiul real, complet diferit de cel pe care si-l inchipuise, si niste dusmani nevazuti – propriile slabiciuni si temeri. Mai mult decit o poveste de razboi, Husarul este o meditatie profunda asupra conditiei omului pus in situatii-limita.

„O splendida naratiune despre demitizarea razboiului si moartea eroismului, in plina epoca napoleoniana.” (Rafael Conte)

Nimic nou pe frontul de vest

"Aceasta poveste nu e o acuzatie sau o marturisire, si in nici un caz nu e o aventura, pentru ca moartea nu e o aventura pentru cei care stau fata in fata cu ea. Pur si simplu voi incerca sa vorbesc despre o generatie de oameni care, chiar daca poate au scapat de proiectile, au fost distrusi de razboi... "

"Cand va fi urmatorul razboi, lasa-i pe toti Kaiserii, presedintii, generalii si diplomatii sa mearga pe un camp mare si sa se lupte mai intai intre ei"

"Inca crezi ca e frumos sa mori pentu tara? Primul bombardament ne-a invatat mai bine. Cand e vorba de murit pentru tara ta, e mai bine sa nu mori deloc."

"Eu si Imparatul, amandoi luptam. Sigura diferenta e ca Imparatul, nu e aici."



(Erich Maria Remarque)

Gandul zilei

As alege mai degraba un graunte de credinta decat toata neincrederea oamenilor de stiinta.