Prinţul de Ligne (1735-1814), omul care a definit nobleţea ca fiind obligaţia de a nu face nimic rau, deplasat ori ignobil, obişnuia să spună că preferă să trăiască într-o ţară de bandiţi decât într-una de şmecheri - cu argumentul că bandiţii măcar îşi riscă viaţa atunci când încalcă legea, în timp ce şmecherii o nesocotesc fără să rişte nimic.
Cineva a fost intrebat:
- Ce parere ai, omul se trage din maimuta sau din Dumnezeu ??
Iar el a raspuns:
- Cei care cred ca se trag din maimuta se trag din maimuta iar cei care cred ca se trag din D-zeu se trag din D-zeu.
Tanto e il bene ch`io aspeto
Ch`ogni pena m`e dilleto.
Atât de mare-i binele ce aştept
Că orice suferinţă îmi pare o fericire.
(Dante Aligheri)
As vrea sa va propun 2 linkuri
http://start.csail.mit.edu/
http://www.pandorabots.com/pandora/talk?botid=f5d922d97e345aa1
Scurt rezumat:
Sunt 2 proiecte in domeniul Inteligentei Artificiale, care folosesc retele neuronale artificiale.
Un sistem este considerat inteligent in momentul in care are capacitatea de a invata, sau dupa definitia lui McCarthy "se comporta intr-un mod care ar fi considerat inteligent daca un om s-ar fi comportat asa". O metoda de a clasifica un sistem ca fiind inteligent este testul Turing. Testul consta intr-o conversatie a unui juriu uman, printr-un canal pur text cu sistemul inteligent si in acelasi timp cu un om. Daca juriul nu isi poate da seama care este sistemul artificial si care este omul atunci acel sistem a trecut testul si poate fi considerat Inteligent.
Primul link este un proiect dezvoltat in cadrul MIT (Massachusetts Institute of Technology) cea mai prestigioasa universitate tehnica din lume si foloseste sistemul de intrebare-raspuns.
Exemplu:
How many ethnic groups exist in Romania?
START's reply: Ethnic groups: Romanian 89.5%, Hungarian 6.6%, Roma 2.5%, Ukrainian 0.3%, German 0.3%, Russian 0.2%, Turkish 0.2%, other 0.4% (2002 census)
Al doilea link este un sistem inteligent care face parte din proiectul A.L.I.C.E. si e cel mai de succes proiect in domeniul inteligentei lingvistive, castigand de 3 ori premiul Loebner (testul Turing pus in practica).
Exemplu de conversatie cu sistemul ALICE (a se observa capacitatea de invatare a sistemului):
Human: Hi Alice
ALICE: Hello there.
Human: My name is Dani
ALICE: I am very pleased to meet you Dani.
Human: What is your name ?
ALICE: My name is ALICE.
Human: What is my name ?
ALICE: Your name is Dani, seeker.
Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu este invidioasa; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
(Prima Epistola a lui Pavel catre Corinteni - Capitolul 13)
Nu exista fericire nici suferinta in lume, exista doar compararea unei stari cu cealalta, nimic mai mult. Doar acela care a simtit durerea deplina poate avea capacitatea de a experimenta fericirea suprema.
(Alexander Dumas – Contele de Monte Cristo)
Ati vazut vreodata cum arata clientii intr-un magazin de produse naturiste ??? Palizi, slabi, arata de parca ar fi pe jumatate morti. Dar intr-o rotiserie, oameni puternici, rosii in obraji. Evident sunt pe moarte dar cel putin arata grozav.
Cineva a fost intrebat:
- Ce parere ai, omul se trage din maimuta sau din Dumnezeu ??
Iar el a raspuns:
- Cei care cred ca se trag din maimuta se trag din maimuta iar cei care cred ca se trag din D-zeu se trag din D-zeu.
Frontiera se muta odata cu soarele si ne impinge inapoi pana cand, intr-o zi, nu vom mai avea unde sa ne ducem. Atunci rasa noastra va pierii sau nu vom mai fi noi. Intr-o zi nu vor mai fi frontiere si oamenii ca tine vor pleca, deasemenea ca si strabunii nostri. Si un nou popor va veni, va munci, va rezista. Unii isi vor face viata. Dar odata... noi am fost aici.
(Cristian Tudor Popescu - Libertatea urii)
Nu l-am cunoscut pe Nichita Stanescu. Pentru ca nu ne-am intalnit niciodata, pot sa scriu despre un om alcatuit din cuvinte si imagini fara sa ma poata banui cineva ca as fi avut ceva personal de impartit cu el.
Dupa parerea mea, Nichita Stanescu reprezinta cel mai grav caz de fabricare a unei false valori artistice si morale din literatura romana. Artistic vorbind, mi se pare o imensa nedreptate plasarea sa de catre lumea literara deasupra unor Marin Sorescu, Leonid Dimov, Cezar Baltag, Ana Blandiana - ca sa dau doar cateva exemple. Cat priveste sfera moralei...
Nichita Stanescu a fost, pana la decesul sau in 1983, in mod constient si declarat, un stalp al sustinerii sistemului ceausist prin propaganda literar-artistica, o ruda a lui Adrian Paunescu. La inceputul carierei sale, el a facut acest lucru explicit. Prima poezie din primul sau volum, Sensul iubirii (1960), se incheie asa: Cu timpu-acesta boltii ii supun/ rubine si smaralde, ametiste/ si caramida trupului mi-o pun/ la ridicarea lumii comuniste. […]
Nichita Stanescu se inrudeste cu Adrian Paunescu in planul cardasiei cu sistemul ceausist. Dar nu au avut aceeasi tinta: pentru Paunescu, literatura a fost sau a devenit o etapa intermediara, o trambulina, un mijloc spre scopul ascensiunii politice. […] Stanescu a vrut un loc in raftul intai al literaturii romane. Si-a construit cu rabdare o imagine de poet boem, betiv fluturatic, desprins de cele lumesti, bantuit de poezie. Strategia aceasta, asemanatoare cu a lui Nicolae Breban urmarea impamantenirea ideii ca Nichita Stanescu e un geniu.[…]
Rasfoiesc voluminoasele volume de lux Humanitas, Nichita Stanescu, Opera poetica, si gasesc hectare de cuvinte fara noima, siruri caznite, versificatii mecanice, de dragul rimei, gen Paunescu in degringolada, o obscuritate catusi de putin fertila, menita sa infasoare nimicului, un vid de simtire poetica.[…]
In cele peste 1.500 de pagini pe care le-am citit intalnesti, mult prea rar, si cate una luminoasa, unde Nichita Stanescu e poet. Ciudat, acele versuri par scrise de altcineva, de un Nichita Stanescu care se hotaraste brusc sa nu mai mimeze, sa nu mai teatralizeze, parca se satura si el de toata mascarada, si gaseste sunetul curat al Cuvintelor.[…] Cred ca s-a intamplat cu Nichita Stanescu ce s-a intamplat cu Nicolae Ceausesc. Daca Ceausescu ar fi condus Romania doar 8 ani, si nu 25, astazi avea statuie. El a fost umflat, pana cand a ajuns un monstru puhav, de cei din jurul lui – din cultul personalitatii s-au hranit cu mult mai multi decat ce doi Ceausesti.
Sa ne intelegem: nu incerc nicidecum sa-l scot pe Nichita Stanescu din Istoria literaturii romane. Cred insa ca el, ca si Adrian Paunescu, a ales calea facila si inselatoare a gloriei. […] Din miile de pagini ar trebui stransa in mod onest o carticica poate cu nu mai multe pagini decat buletinul de identitate al poetului – iar restul ar trebui pur si simplu arse. Aduc o prima contributie la Buletinul Nichita Stanescu transcriind acest splendid:
Parintele Bejan era inchis la Jilava si avea parte in fiecare zi de un program de bataie. Intr-o zi, se apropia Pastele, parintele i-a zis unui gardian "Hristos a inviat"!. Gardianul l-a intrebat de ce-i spune asta. "Ca sa nu zici la Judecata de Apoi ca n-ai stiut", a raspuns parintele.
Din ziua aceea, gardianul nu l-a mai batut.
S-au tocit sandaua, talpa osul, drumul, pamantul, lava.
E mai mult loc liber, ne putem intinde in fusul spatiului gol - orgoliul, slava.
Chiar si aerul si-a tocit vanturile de penele, si ele tocite.
E mai mult loc liber, ne putem intinde mai lenes zborurile obosite.
Sufletul s-a tocit de alte suflete,
Iar bataile inimii, nemaiintalnind nici un spatiu care sa le rasfranga, se umfla si explodeaza rand pe rand.
Ce lumina slabita ! Raza joaca-n ea insasi
Ca-ntr-o teava prea lunga, si sunetul ud se risipeste in cercuri atat de largi, incat cuvintele,
Cad printre ele si nu se aud.
- Deşi sistemul metric nu a prins în Statele Unite, se observa o popularitate crescândă a glonţului de 9 mm.
- Dacă stai cu 50% din posterior pe o plită încinsă, iar cu 50 % afară, teoretic făcând media ar trebui să te simţi bine.
- Karate e o formă a artelor marţiale în care oameni care au făcut ani şi ani de antrenament, pot, folosindu-se doar de mâini şi de picioare, să facă unele din cele mai proaste filme din istoria omenirii.
Teologii sustin ca Dumnezeu ar fi spus tot ceea ce avea de spus oamenilor cu ocazia redactarii Bibliei, dupa care a intrerupt orice contact cu oamenii. Dupa cum se stie, textele Bibliei au fost transmise de spirite inteligente, prin medii aflate in stare de transa, in mai multe epoci istorice. Cei de dincolo n-au incetat insa niciodata sa transmita noi si noi comunicari oamenilor pe pamant, intr-o forma si cu un continut adaptat de fiecare data conditiilor istorico-sociale ale epocii. Comunicarile au loc si in zilele de astazi.
Biserica spune ca Dumnezeu dispune de un rezervor de suflete, care nu au apartinut niciodata unui corp, inainte de formarea embrionului uman. Sufletul ar fi creat de Dumnezeu doar in momentul in care este insuflat in materie.
In opozitie Panteismul sustine ca sufletele sunt componente ale lui Dumnezeu (energie multidimensionala) care s-a fragmentat voluntar, cu scopul de a se manifesta in cele mai diverse forme, de a experimenta cele mai variate cai de existenta, de a-si crea posibilitatea evolutiei sale proprii, neincetate. Sufletele s-ar afla deasemenea intr-un proces etern de evolutie. Ele urmeaza cicluri de incarnare voluntara, pe diferite planete din univers, inclusiv pe planeta noastra.
Astfel, despre Dumnezeu, discutam aici doua ipoteze:
1) ar fi o faptura supranaturala, personificata, atotstiutoare, atotputernica, separata de creatii (Crestinismul).
2) ar fi un principiu natural, imperfect, in eterna evolutie, parte integranta a propriilor sale creatii (Panteismul).
Panteismul sustine ca Dumnezeu este fiecare om, piatra, planta, animal, fiecare planeta, toate sunt parte a lui Dumnezeu. Stagnarea si involutia spirituala in cursul timpului a produs diferentierea sufletelor. Create egal initial, sufletele au evoluat inegal in cursul timpului. Nu exista (si nu va exista niciodata) un punct final, o stare de fericire eterna (promisa de religii). Aceasta stare de pseudo-fericire ar reprezenta adevarata moarte spirituala, plictiseala, stagnare.
Creationismul stiintific pe de alta parte, spune ca materia este de fapt numai o forma de energie (energie condensata). Atomii sunt formati practic din spatii goale. Materia se aseamana unui balon umflat in care 99,999% din spatiu este gol, iar numai 0,001% este ocupat de particule materiale. Daca s-ar comprima intreaga omenire, cele 6 miliarde de oameni ar incape intr-o sfera cu raza de 1 cm, pamantul intr-o sfera de 100 m, soarele intr-una cu raza de 3 km. Ceea ce vedem noi drept materie nu reprezinta altceva decat orbitele electronilor care se rotesc in jurul nucleelor atomice. Daca electronii s-ar roti ceva mai incet, nu s-ar vedea lumea inconjuratoare. Acest fenomen este similar cu rotirea unei elice de avion. La o rotire obisnuita elicea nu se vede. Daca s-ar roti mai repede, s-ar putea din nou vedea. Daca se compara nucleul atomic cu un bob de mazare si daca acest bob s-ar aseza in mijlocul unui teren de fotbal, electronii ce se rotesc in jurul nucleului ar urma traiectoria pistei care inconjoara terenul. Raportata la dimensiunea universului, galaxia noastra are dimensiunea unui graunte de nisip cu diametrul de 0,1 mm, ratacit intr-un cub cu latura de 20 m (dimensiunea galaxiei). Reducand galaxia noastra (Calea Lactee) la dimensiunea continentului Asia, sistemul nostru solar ar avea dimensiunea unei pietricele de 2-3 cm.
Dozarea fortelor energetice din univers este incredibil de exacta si potrivita cerintelor de existenta ale materiei si vietii. Cineva trebuie sa fi planificat inteligent aceasta dozare, inainte de facerea lumii... lucru care demonstreaza stiintific teoria creatiei sustinuta de Crestinism. Cateva exemple: Daca la creerea universului gravitatia si forta de atractie atomica ar fi fost numai cu ceva mai mari sau mai mici, nu ar fi fost posibila formarea materiei, planetelor, galaxiilor. De forta gravitatiei a depins expansiunea universului dupa presupusa explozie primordiala de acum cca. 15 miliarde ani (Big Bang). Daca viteza de expansiune a universului in prima secunda dupa Big Bang ar fi fost numai cu 0,00000001% mai mica, universul s-ar fi recomprimat dupa 50 milioane de ani. Daca gravitatia ar fi fost cu numai 0,00000001% mai mare nu s-ar fi putut forma galaxiile. De marimea gravitatiei si fortei electromagnetice a depins si aparitia vietii in univers. La cea mai mica abatere a lor, nu ar fi aparut viata. In caz ca energia nucleara ar fi fost numai cu ceva mai redusa, in univers ar exista la ora actuala numai atomi de hidrogen. Nici macar heliul (elementul urmator din tabloul periodic) nu s-ar fi putut forma. Daca energia nucleara ar fi fost numai cu ceva mai mare, nu s-ar fi format apa, caci toti protonii si neutronii ar fi fuzionat formand elementul heliu. Daca electronii si quarkurile ar fi fost ceva mai grele, stelele ar fi demult consumate, inclusiv soarele nostru. Stiinta actuala nu poate explica gravitatia, electricitatea, magnetismul, forta nucleara...
Sa admitem ca ar fi existat un Big Bang. Ce a existat insa inaintea declansarii lui ? Singularitatea, cum o numesc oamenii de stiinta, este imposibil de explicat, caci implica energie, temperatura si o densitate infinita. Alta intrebare: cum se poate explica ordinea actuala din univers, creata din dezordinea totala existenta dupa Big-Bang ? Acest fapt contrazice flagrant principiul al doilea al legii termodinamice, principiu dupa care dezordinea ar trebui sa creasca pe masura scurgerii timpului, nu sa descreasca, cum s-a petrecut in realitate. Alt mister este cel al vietii. Atomii din lumea anorganica nu se deosebesc cu nimic de atomii corpurilor vii. Cum se poate explica paradoxul ca atomii anorganici se transforma in atomi organici dupa introducerea lor in organismul viu ? Calcule statistice au demonstrat ca probabilitatea aparitiei spontane a moleculelor mai complicate (DNS etc), ca rezultat al unui lant de pure intamplari, este practic zero. Probabilitatea nasterii intamplatoare a vietii pe pamant (sau pe alte planete din univers) este nula. Inexplicabil este si modul cum constiinta actioneaza asupra materiei. Cum poate un simplu gând sa puna in miscare muschii picioarelor spre a face cativa pasi prin camera sau muschii mainii spre a ridica o carte de pe masa ? Unde este loc in lumea determinismului (cu legile sale fizice previzibile) pentru libertatea de vointa ? Fiintele nu pot fi numai simple masini automate, dirijate de legi fizico-chimice. Unul din principiile fizicii cuantice este indeterminismul lumii microscopice. Misterul lumii microscopice (lume care nu se supune legilor macroscopice determinist-previzibile) consta in faptul ca nu se poate explica de ce (la depasirea unui anumit prag) lumea microscopica (nebuloasa, haotica, imprevizibila) se transforma brusc intr-o lume macroscopica ordonata, previzibila. Un scaun, de pilda, este compus dintr-o suma de particule nebuloase, care se misca haotic si imprevizibil. Macroscopic insa scaunul ne apare ca un corp stabil, supus unor legi fizice bine definite. Cum se explica atunci faptul ca dintr-o masa amorfa, haotica, lipsita practic de particule materiale, organele noastre de simt definesc scaunul drept a fi un obiect material solid, stabil, constant in spatiu si timp ?
In incheiere, câteva citate:
Newton: Acest extraordinar de frumos sistem format din soare, planete si comete a luat nastere numai prin proiectul si dominatia unei Fiinte inteligente si puternice.
Max Planck: Punctul esential este ca lumea senzatiilor nu este singura lume a carei existenta o putem concepe, ci mai exista si o alta lume. Cu siguranta, aceasta lume nu ne este direct accesibila, dar existenta ei ne este indicata în repetate rânduri, cu o claritate care obliga, nu numai de viata practica, ci si de munca stiintifica.
Einstein: Oricine este serios implicat în cautarea stiintei se convinge ca exista un Spirit, o Inteligenta Superioara, care apare evident în legile universului, un Spirit mult superior celui al omului si unul în fata caruia noi, cu puterile modeste, trebuie sa ne simtim umili. În aceasta consta slabiciunea pozitivistilor si a ateilor, care se simt mândri de convingerea lor ca au reusit sa dezbare lumea nu numai de zei, ci si de miracole. Frumusetea acestui lucru este ca trebuie sa ne multumim cu recunoasterea miracolelor dincolo de care nu exista cale de iesire.
Einstein: Doresc sa stiu cum a creat Dumnezeu lumea. Nu ma intereseaza un fenomen sau altul, spectrul unui element sau al altuia. Doresc sa cunosc gândurile lui, restul sunt amanante.
Carl Gustav Jung (dupa ce a trait o experienta extra-corporala): Ceea ce se întâmpla dupa moarte este atât de minunat, încât imaginatia si simturile noastre nu sunt suficiente pentru a ne forma macar o idee aproximativa.
La 17.12.1273, Toma de Aquino a avut o viziune care l-a determinat sa rosteasca aceste cuvinte: "Mi s-au dezvaluit asemenea lucruri, încât tot ceea ce am scris mi se pare ca nu valoreaza nimic". El nu a mai pronuntat si nu a mai scris niciodata nici un cuvânt, si a murit dupa trei luni, la 7.03.1274, în drum spre Roma.
Imparatul roman Vespasian, gasind vistieria goala, dupa domnia lui Nero si a urmasilor acestuia, nu s-a dat in laturi de la nici un mijloc pentru a strange bani. Printre taxele pe care le-a pus, a fost si una asupra closetelor publice.
Intr-o zi, fiul sau Titus (viitorul imparat) i-a spus ca poporul rade si barfeste, fiindca se scot bani dintr-o asemenea sursa. Vespasian i-a pus o moneda sub nas, zicandu-i: "Non Olet" (Nu miroase)
