luni, 13 noiembrie 2006

Peisaj cu batrani - Nichita Stanescu

S-au tocit sandaua, talpa osul, drumul, pamantul, lava.
E mai mult loc liber, ne putem intinde in fusul spatiului gol - orgoliul, slava.
Chiar si aerul si-a tocit vanturile de penele, si ele tocite.
E mai mult loc liber, ne putem intinde mai lenes zborurile obosite.
Sufletul s-a tocit de alte suflete,
Iar bataile inimii, nemaiintalnind nici un spatiu care sa le rasfranga, se umfla si explodeaza rand pe rand.
Ce lumina slabita ! Raza joaca-n ea insasi
Ca-ntr-o teava prea lunga, si sunetul ud se risipeste in cercuri atat de largi, incat cuvintele,
Cad printre ele si nu se aud.

Un comentariu:

  1. Frumos! Cred ca tie ti-ar place poezia lui Ion Barbu. Incerc sa gasesc pe net cate ceva.

    RăspundețiȘtergere