Scrisoare catre un ateu

In masura in care te cunosc, pot sa afirm ca tu, desi nu recunosti, crezi in Dumnezeu. Nu in Dumnezeul pictat pe icoane cu o mana ridicata sau in batranul care sta pe nor si arunca din cand in cand cu traznete. Dumnezeu este tot ceea ce nu poti, sau nu vrei, explica. Dumnezeu este in fiecare vina pe care nu o poti arunca catre semenii tai, Dumnezeu este identificat cu norocul, soarta si celelalte lucruri asupra carora nu ai nici un control. Dumnezeu este ghilotina cugetului tau, cutia in care iti incui gandurile lipsite de ratiune, ignoranta, personalitatea superficiala si deseori pretins inteleapta. De cate ori ai dat vina pe americanii prosti, perfizi si manati de interese, cu cati vecini ai facut misto de cei care intr-o lume gregara materialismului au avut curajul sa pretuiasca mai mult sufletul? De fapt, rasetul tau ascunde jalea unui suflet singur, asemenea unei strazi dintr-un oras fantoma. De cate ori ai criticat ceea ce nu iti explicai, fie din neputinta, fie din spirit de fronda, de cate probleme ai sperat sa treci, in loc sa te fortezi la o solutie? De atatea ori te-ai rugat la Dumnezeu.
Dumnezeu este darul pe care nu-l accepti din mandria spiritului tau flecar, si cum nu poti trai fara El, iti inventezi un altul, fie un scriitor, fie un prieten, fie un hobby, fie un colt pustiu al sufletului tau.